Foto: Răzvan Zinică

Descriere

Este o specie de cinteză de dimensiune mare-medie care are corpul îndesat, ciocul scurt, robust și negru, iar dimorfismul sexual este accentuat. Atât masculul cât și femela au coada neagră, târtița albă, creștetul negru și aripile negre cu o dungă albicioasă, iar spatele este gri-cenușiu în cazul masculului și gri-maroniu în cazul femelei. Obrajii, gâtul, pieptul și abdomenul au o culoare roz-roșiatică în cazul masculului și gri-gălbui în cazul femelei. Lungimea corpului este de 14,5 - 17,5 cm, iar greutatea este de 21 - 38 grame.

Etimologia denumirii știintifice

Atât numele genului cât și numele speciei provin din cuvântul grecesc pyrros - roșu ca focul, cu referire la culoarea părții ventrale a masculului.

Localizare și comportament

Distribuție
Specia are o distribuție largă, fiind prezentă în toată Europa (mai fragmentat în partea sudică) și în toată zona temperată și subarctică a Asiei. Majoritatea populațiilor sunt sedentare, cu excepția celor din taigaua siberiană. Iernează în sudul Europei, precum și în regiuni din sud-estul și sud-vestul Asiei. În România, specia cuibărește în etajul montan, iar în timpul iernii specia apare pe tot teritoriul țării.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară. În afara perioadei de cuibărit specia poate fi observată pe tot teritoriul țării, existând influx de indivizi din nordul Europei și din Siberia.
Habitate
Specia ocupă pădurile de foioase, de amestec și de conifere, din etajul montan, acolo unde sunt desișuri sau unde există un strat subarbustiv bogat.
Hrană
Consumă în principal semințe, fructe, muguri și lăstari aparținând unei varietăți mari de specii de plante, inclusiv fagul, molidul și stejarul. Consumă ocazional și nevertebrate, mai intens în perioada de cuibărire, puii fiind hrăniți preponderent cu insecte și larvele acestora.

Populație

Populația globală a speciei este estimată la 38 250 000 - 65 250 000 de indivizi maturi. Populația europeană este estimată la 7 650 000 - 13 000 000 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind estimată pentru intervalul 1980 - 2013 ca fiind în declin moderat. Populația din România este estimată la 165 000 - 330 000 de perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.

Reproducere

Perioada de reproducere se desfășoară de la sfârșitul lunii martie până în luna septembrie. Depune două, ocazional trei ponte pe an, formate din 4 - 6 ouă, care sunt clocite de către femelă pentru 12 - 14 zile. Puii sunt hrăniți la cuib de ambii părinți și sunt capabili de zbor după 14 - 16 zile. Cuibul este construit de către femelă din iarbă uscată, fibre vegetale, rădăcini, mușchi, licheni și frunze, cu baza construită din crenguțe, acesta fiind plasat în tufărișuri dense, desișuri, în arborete tinere sau în partea inferioară a coronamentului coniferelor.

Amenințări și măsuri de conservare

Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de disponibilitatea hranei care poate fi afectată de schimbarea utilizării terenurilor și de agricultura intensivă (pentru perioada de iarnă).

• Vezi harta mare

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații