Passeriformes > Fringillidae > Specia Spinus spinus
Expand pic

Scatiu

Spinus spinus

Deschide galerie
Foto: Florian Andronache
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaFringillidae

Specia Spinus spinus

01:28

Descriere

Este o specie de cinteză de mărime mică ce prezintă dimorfism sexual moderat. Penajul general este gălbui-verzui pe partea dorsală, cu striații negre, culoarea neagră a aripilor este în contrast cu cele două dungi galbene formate de acoperitoarele aripilor și cu târtița și lateralele cozii de aceeași culoare galben-verzuie, iar abdomenul este albicios, cu striații negre. Masculul are culori mai accentuate, iar creștetul este negru, femela având creștetul striat. Picioarele sunt închise la culoare, coada este scurtă și ușor bifurcată, iar ciocul este lunguieț, conic și ascuțit. Lungimea corpului este de 11 - 12 cm, iar greutatea este de 10 - 18g.

Etimologia denumirii știintifice

Atât numele genului cât și al speciei - spinus provin din numele grecesc al acesteia - spinos.

Localizare și comportament

Distribuție
Specia are o distribuție largă, cuibărind pe aproape tot teritoriul Europei (mai fragmentat în jumătatea sudică), precum și în vestul, sud-vestul și estul Asiei. Majoritatea populațiilor din partea sudică a distribuției sunt rezidente. Iernează în jumătatea sudică a Europei, nordul Africii și în sud-estul și sud-vestul Asiei. În România, specia cuibărește în etajul montan.
Fenologie
Specia cuibărește în România, în zona montană. În afara perioadei de cuibărit, specia poate fi observată pe tot teritoriul țării, existând de asemenea influx de indivizi din nord, care iernează pe teritoriul țării noastre.
Habitate
Specia preferă în perioada de cuibărire pădurile de conifere și de amestec din etajul montan. În afara perioadei de cuibărire specia poate fi observată într-o gamă largă de habitate: majoritatea tipurilor de păduri, livezi, parcuri, zone arabile cu miriște, pășuni etc.
Hrană
Scatiul se hrănește predominant cu plante (muguri, flori, etc.), în sezonul rece hrănindu-se mai ales cu semințe și fructe uscate. Suplimentar consumă și nevertebrate.

Populație

Populația globală este estimată la 49 000 000 - 77 000 000 de indivizi maturi. Populația europeană este estimată la 13 600 000 - 21 100 000 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind considerată în declin moderat. Populația din România este estimată la 1000 - 10 000 de perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.

Reproducere

Perioada de reproducere se desfășoară de la sfârșitul lunii februarie/începutul lunii martie, până în luna august. Depune două ponte pe an, dar în anii în care abundența semințelor de confiere este redusă, poate depune o singură pontă. Ponta este formată din 3 - 5 ouă, incubate pentru o perioadă de 12 - 13 zile, puii sunt hrăniți la cuib de ambii părinți pentru o perioadă de 13 - 15 zile. Cuibul este construit de femelă, masculul participând mai puțin, și este sub forma unui ghem format din materiale vegetale (ace de conifere, rădăcini, fire de iarbă, licheni, mușchi etc.), pene, păr și pânză de păianjen. Specia este monogamă și cuibărește solitar sau în mici colonii în care cuiburile sunt răsfirate pe o suprafață mai mare.

Amenințări și măsuri de conservare

Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de managementul forestier inadecvat. Specia este vulnerabilă din punct de vedere al disponibilității resurselor de hrănire (anii în care sunt cantități mici de semințe de conifere).

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații