Passeriformes > Fringillidae > Specia Chloris chloris
Expand pic

Florinte

Chloris chloris

Deschide galerie
Foto: Cristian Brian
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaFringillidae

Specia Chloris chloris

01:43

Descriere

Este o specie de cinteză de talie medie. Dimorfismul sexual este redus. Masculul este mai colorat, având spatele și burta verzui, obrajii, gâtul, flancurile și parte din aripi gri și galben în aripi și la coadă, în timp ce femela are un colorit mai șters, gri-maroniu cu tente verzui. Lungimea corpului este de 14-16 cm şi are o greutate medie de 17 - 34 g.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen și de specie - Chloris - este denumirea în greaca veche a speciei, care provine din cuvântul khloros - verde, cu referire la coloritul general al speciei.

Localizare și comportament

 

Distribuție
Specia are o distribuție largă, cuibărind în vestul Palearcticii, din Irlanda și până în la Munții Ural. În nord cuibărește până în nordul peninsulei Scandinave, iar la sud cuibărește inclusiv în nordul Africii. Localizat cuibărește și în Asia Centrală. În România este prezent pe întreg teritoriul, din zonele de câmpie până în regiunile montane joase.Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind în general sedentară. Înregistrează mișcări ample pe timpul iernii, în funcție de severitatea acestora, putându-se deplasa în grupuri înspre regiuni mai sudice în numere mari.
Habitate
Cuibărește într-o gamă foarte variată de habitate, în arbori sau tufe, precum habitate forestiere deschise, localități, parcuri cu arbori abundenți, livezi și grădini, aliniamente de arbori sau zăvoaie de-a lungul râurilor. Ocupă orice fel de habitat semi-deschis, inclusiv habitate antropice.
Hrană
Are o gamă variată de hrană, predominant plante (muguri, flori, fructe), inclusiv fructe uscate (frasin, carpen). Suplimentar consumă nevertebrate, în special în sezonul de creștere a puilor.
Alte informații
Alături de alte specii de Fringilide, este foarte adesea ținta braconajului, pentru a fi ținută în captivitate.

 

Populație

Populația globală este estimată la 48 000 000 - 74 000 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 21 600 000 - 33 100 000 de perechi. Specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată stabilă.
În România, estimările arată o populație de aproximativ 300 000 - 600 000 de perechi cuibăritoare. În România, tendința populațională este deocamdată necunoscută.

Reproducere

Perioada de reproducere începe în luna martie. Depune de obicei 4-6 ouă, pe care le clocește femela. Incubarea durează 11-15 de zile. Puii devin zburători la 14-18 de zile. Păsările cuibăresc solitar sau în grupuri mici (mai multe cuiburi pe un arbore). Cuiburile sunt elaborate, cu structură din crengi, căptușite cu materii vegetale (mușchi, iarbă), pânză de păianjen, păr de animale, pene etc; sunt amplasate în arbori sau tufe.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații