Foto: Doru Spac

Descriere

Este o specie de cinteză de talie medie ce prezintă dimorfism sexual. Penajul de pe creștet este ușor erect, târtița este albă în zona centrală, iar pe aripi prezintă două dungi groase de culoare portocalie. Abdomenul este alb cu lateralele portocaliu-șters și pete negre. Pieptul și bărbia sunt portocalii. Coada este bifurcată și de culoare neagră, iar subcodalele au o tentă portocalie. Masculul are nuanțele de portocaliu mult mai intense, iar capul este complet negru în penajul nupțial. Lungimea corpului este de 13,5 - 16 cm, iar greutatea este de 17 - 30 grame.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen - Fringilla - este denumirea în latină a speciei; numele de specie, montifringilla, combină numele speciei în latină cu mons/montis, care provine tot din latină și înseamnă munte/de munte.

Localizare și comportament

Distribuție
Cuibărește pe o arie largă în regiunea Palearctică, în zona boreală și parțial de tundră, din Scandinavia până în Kamceatka. În Europa cuibărește în peninsula Scandinavă, Finlanda, zona Baltică și nordul Rusiei. În perioada de iarnă coboară înspre Europa centrală și sudică și nordul Africii.
Fenologie
Specia nu cuibărește în România. Este migratoare pe întreg arealul, la noi fiind prezentă doar în perioada rece a anului, în pasaj sau pentru a ierna.
Habitate
În arealul de cuibărire preferă pădurile de foioase dominate de mesteacăn, sau amestec de rășinoase cu mesteacăn. Ocupă și habitate forestiere cu specii de sălcii și arini. În afara perioadei de cuibărit, apare într-o varietate mare de habitate, incluzând pădurile de foioase și de amestec (preferă pădurile cu fag și carpen), mai ales zonele ecotonale, ce mărginesc teren arabil sau pășuni. Intră frecvent și în interiorul localităților, iarna putând fi un vizitator al hrănitorilor.
Hrană
Se hrănește predominant cu semințe și fructe, mai ales semințele speciilor de foioase, preferând fructele de fag, carpen sau arini. Consumă și nevertebrate și larvele acestora. Puii sunt hrăniți preponderent cu larve de lepidoptere.
Alte informații
Deși la noi stolurile foarte numeroase sunt rare (sunt de obicei formate din zeci, sute, sau uneori mii de indivizi), această specie poate forma în perioada de iernare stoluri de sute de mii, chiar milioane de indivizi. Date despre formarea unor asemenea stoluri numeroase, provin din Europa Centrală și de Vest și din Scandinavia.

Populație

Populația globală este estimată la 121 200 000 - 192 000 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 15 200 000 - 24 000 000 de perechi. Specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa arată un declin moderat.

Reproducere

Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul mai - august. Ponta este formată din 5 - 7 ouă care sunt clocite de către femelă pentru 11 - 12 zile. Puii sunt îngrijiți de ambii părinți și părăsesc cuibul la 13 - 14 zile de la eclozare. Cuibul este construit de către femelă sub forma unei cupe, materialele utilizate fiind: iarbă, fibre vegetale, bucăți de scoarță, licheni, păr, lână, pene și pânză de păianjen.

Amenințări și măsuri de conservare

În zonele de cuibărit, specia are puține amenințări. Acestea sunt legate în general de sezonalitatea și abundența hranei (mai ales a speciilor de lepidoptere), care în anii de minim pot duce local la eșuarea sezonului de cuibărit. Adițional, practicile forestiere nepotrivite (extragerea arborilor maturi care produc cantități mari de fructe) pot pune probleme mai ales pe perioada de iarnă.

Galerie poze și ilustrații