Descriere
Specie de păsărele de talie mică, cu colorit general maroniu. Pe spate alternează cu dungi negre, iar în aripă are o dungă albă. Abdomenul și pieptul sunt gri. Obrajii sunt albi cu o pată neagră; bărbia este de asemenea neagră. Nu există dimorfism sexual evident. Lungimea corpului este de 12-14 cm şi are o greutate medie de 17-30 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen - Passer - este denumirea în latină a speciei; numele de specie, montanus provine tot din latină, mons/montis însemnând munte, cu referire la asocierea acestei specii cu habitatele din zone mai înalte (montane) în anumite regiuni din Europa.
Localizare și comportament
Distribuție
În mod nativ, specia are o distribuție foarte largă, cuibărind toată Palearctica, din Irlanda și până în Japonia și Kamceatka. În nord cuibărește până în sudul peninsulei Scandinave, iar la sud, în Europa, cuibărește doar în nordul Mediteranei; în Asia ajunge în Indonezia. Specia este însă prezentă localizat și pe alte continente (centrul Americii de Nord, sud-estul Australiei), fiind introdusă de om. În România specia este răspândită pe întreg teritoriul, cu excepția zonelor montane.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară.
Habitate
Cuibărește într-o gamă foarte variată de habitate, în cu arbori sau tufe, precum pajiști și pășuni, terenuri agricole mozaicate, localități, parcuri cu tufăriș, livezi și grădini, aliniamente de arbori sau zăvoaie de-a lungul râurilor. Ocupă orice fel de habitat semi-deschis, inclusiv habitate antropice (fără a intra în zonele puternic antropizate, fără spații verzi).
Hrană
Este predominant vegetariană, consumând în special semințe de ierburi, muguri, fructe mici și o largă varietate de resturi provenite din gospodăriile oamenilor. Suplimentar, în proporție mult mai redusă, consumă hrană animală (în special nevertebrate), în special puii fiind hrăniți astfel.
Alte informații
Spre deosebire de vrabia de casă, vrabia de câmp intră în habitatele antropice doar dacă au un grad semnificativ de vegetație naturală (sau plantată, precum grădinile), astfel fiind un indicator pentru spațiile urbanizate prietenoase cu mediul.
Populație
Populația globală este puțin cunoscută, fiind estimată la 191 000 000 - 396 000 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 24 000 000 - 38 000 000 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 1 400 000 - 2 800 000 de perechi cuibăritoare. Specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată descrescătoare. În România, tendința populațională este deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere începe devreme, încă din luna martie. Depune de obicei 3-7 ouă, pe care le clocesc ambii parteneri. Incubarea durează 11-14 zile. Puii devin zburători la 15-20 de zile. Păsările cuibăresc colonial, în grupuri laxe sau solitar. Cuiburile construite din materii vegetale, căptușite cu pene, păr de animale etc, sub formă de dom cu o intrare laterală; sunt amplasate în scorburi, crăpăturile clădirilor, sub țiglele acoperișurilor, uneori pereți de loess sau crăpăturile stâncilor.
Amenințări și măsuri de conservare
Principala amenințare o reprezintă intensificarea agriculturii, folosirea pe scară largă a pesticidelor (erbicide, care elimină ierburile producătoare de semințe și insecticidele, care elimină nevertebratele) fiind responsabilă pentru declinul speciei.
