Descriere
Este o specie de talie mare din familia Corvidelor, care nu prezintă dimorfism sexual. Subspecia cornix are penajul de culoare neagră pe cap, gât. piept, aripi și coadă, restul penajului de corp fiind de culoare cenușie. Ciocul este puternic, mai scurt și mai puțin ascuțit decât cel al ciorii de semănătură. Lungimea corpului este de 48 - 54 cm, anvergura de 84 - 100 cm și greutatea de 396 - 602 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen provine din cuvântul latin corvus, care înseamnă corb, numele de speciei, corone, provine din cuvântul grecesc korone - al ciorii, iar denumirea subspeciei provine din numele în latină al ciorii - cornix.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție largă la nivelul Palearcticului, fiind prezentă în toată Europa, în Asia din nordul fâșiei centrale a Rusiei până în sudul Chinei în sud-est și nordul Penisulei Arabice în sud-vest, dar și în nordul Africii. În România există doar subspecia cornix, aceasta fiind prezentă pe toată suprafața țării, fiind una dintre speciile cu cea mai largă distribuție de la noi.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară.
Habitate
Specia utilizează o gamă foarte largă de habitate, fiind de asemenea o specie sinantropă, prezentă în majoritatea așezărilor umane. Preferă zonele cu habitate deschise și semideschise unde există arbori,de obicei peisajele agricole, mozaicate, marginile de pădure dar și poienile din pădurile mai puțin compacte. Se hrănește deseori și în proximitatea habitatelor acvatice, putând fi des întâlnită pe malul mării.
Hrană
Specia este omnivoră și oportunistă, consumând majoritar nevertebrate (insecte și larvele acestora, râme, etc.), micromamifere, broaște, păsări și ouăle acestora, dar se hrănește deseori și cu leșuri. Hrana de origine vegetală constă în grăne și semințe ale plantelor sălbatice.
Alte informații
Cele două subspecii europene, C. c. cornix (cioara grivă) și C. c. corone (cioara neagră), au o distribuție disjunctă, ca rezultat al presiunilor din ultimele perioade glaciare, care au separat specia în două zone distincte. După glaciațiuni, cele două și-au extins arealul, reîntâlnindu-se. Cioara grivă este răspândită în sud-estul, estul și nordul Europei (inclusiv Scandinavia și Scoția), iar cioara neagră este distribuită în sud-vestul și vestul continentului.
Populație
Populația globală a speciei este estimată la 58 700 000 - 111 000 000 de indivizi maturi. Populația europeană a speciei este de 8 790 000 - 16 600 000 perechi, tendința populațională la nivel european în intervalul 1980-2013 fiind în creștere moderată. Populația din România este estimată la 150 000 - 320 000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere începe din luna martie. Ponta este formată de obicei din 4 - 5 ouă, clocite de către femelă pentru 17 - 20 zile. Puii sunt hrăniți la cuib de către ambii părinți, părăsind cuibul după 3 - 5 săptămâni, fiind dependeți de aceștia pentru încă 2 - 3 săptămâni, uneori toată iarna. Cuibul este construit de către ambii adulți, în aproximativ 7-8 zile, din ramuri întărite la bază cu noroi și este căptușit cu păr, lână și materiale vegetale.
Amenințări și măsuri de conservare
Fiind o specie oportunistă și cu răspândire largă, are puține amenințări. De-a lungul timpului specia a fost persecutată din cauza comportamentului acesteia de a se hrăni cu ouă și pui, uneori ale speciilor de interes pentru vânătoare.
