Descriere
Este o specie de talie medie din familia Corvidelor, de mărimea unui porumbel. Nu prezintă dimorfism sexual. Coloritul general este gri închis (pare negru de la distanță) iar laturile gâtului și ceafa sunt gri. Ochiul este gri-albicios și are un cioc scurt. Lungimea corpului este de 30- 34 de cm și are o greutate medie de 136- 265 de grame.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen provine din cuvântul latin corvus, care înseamnă corb, iar numele de specie- monedula- provine din latină și este denumirea speciei (stăncuță).
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție europeană și vest-asiatică și nord-africană. În Europa cuibărește pe întreg continentul, cu excepția nordului extrem. În România specia are o distribuție largă, cuibărind pe întreg teritoriul, inclusiv în zonele alpine cu stâncărie.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară. Pe parcursul iernii, o parte din indivizii populațiilor nord-europene iernează în România.
Habitate
Stăncuța poate fi întâlnită într-o mare varietate de habitate. Cuibărește în localități, parcuri și grădini cu arbori de foioase bătrâni, regiuni cultivate, în cariere, stânci și pe faleze înalte stâncoase.
Hrană
Este o specie omnivoră. Poate fi observată hrănindu-se pe terenuri agricole împreună cu alte ciori sau grauri. În perioada de reproducere hrana este formată în special din nevertebrate culese de pe sol: lăcuste, furnici, muște, omizi, gândaci etc. Ocazional consumă ouăle altor specii de păsări. Se hrănește și cu resturi menajere, semințe sau fructe.
Alte informații
Este o specie foarte sociabilă, de obicei este observată în stoluri sau perechi. Perechile sunt menținute uneori pe toată perioada vieții.
Populație
Populația globală este estimată la 39 800 000- 83 400 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 9 930 000- 20 800 000 de perechi. Tendința populațională la nivel european este considerată stabilă. Populația din România este estimată la 319 514- 547 141 de perechi, tendința populațională fiind fluctuantă.
Reproducere
Perioada de reproducere începe la mijlocul lunii aprilie. Este o specie monogamă. Femela depune 3-8 ouă, pe care le clocește pentru o perioadă de aproximativ 17- 19 zile. Puii sunt hrăniți de către părinți pentru aproximativ o lună. Cuibul este construit de ambii adulți, fundația este realizată din crenguțe intercalate cu noroi și bălegar, iar interiorul în formă de cupă este căptușit cu mușchi, pene, lână și păr. Cuibărește semicolonial. Mai multe perechi cuibăresc în imediata apropiere, pe coșurile de pe acoperiș, dar și în anumite cavități, cum ar fi: aerisiri, scorburi, peșteri, fisuri în stâncă, sub acoperișuri etc. După ce puii au părăsit cuibul, formează grupuri mari împreună cu adulții și alți indivizi.
Amenințări și măsuri de conservare
Specia nu are amenințări severe. Însă poate fi amenințată de pierderea locurilor de cuibărit, în special când ocupă hornurile de pe acoperișul caselor. În anumite zone, precum Malta și Tunisia specia a dispărut datorită persecuției.
