Descriere
Este o specie de pasăre cântătoare de talie mică, ușor de recunoscut după masca neagră aflată în contrast cu restul capului, de culoare gri, cu gâtul albicios. Spatele și acoperitoarele aripilor (tectricele supraalare) sunt de culoare castanie, iar târtița și partea ventrală sunt de culoare crem-castaniu. Coada este negricioasă. Masculul prezintă culori mai accentuate, iar pe piept prezintă petice de penaj castaniu. Juvenilul este asemănător adulților, dar are capul de culoare castaniu-deschis, masca lipsind sau fiind neaccentuată. Lungimea corpului este de 10 - 11 cm, iar greutatea este de 9 - 12.5 grame.
Etimologia denumirii știintifice
Numele genului provine din denumirea poloneză a speciei - remiz. Numele speciei provine din cuvântul latin pendulus - atârnător, cu referire la modul de construire al cuibului.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție relativ mare la nivelul Palearcticului, din nord-vestul Europei continentale până în nordul-estul Kazahstanului, iar la sud, din Peninsula Iberică până în nordul Iranului. Populațiile din sudul distribuției sunt rezidente. În România, specia este prezentă în toată țara, acolo unde există zone umede mărginite de zăvoaie, cu excepția etajului montan și a zonelor cu terenuri arabile extinse. Este mai abundent în luncile râurilor din zonele de câmpie, în special în lunca și Delta Dunării.
Fenologie
Boicușul este o specie sedentară în sudul zonei de distribuție, iar populațiile din nord sunt migratoare pe distanțe scurte. În România, specia este considerată migratoare pe distanță scurtă, dar există indivizi care rămân și în perioada sezonului rece.
Habitate
Cuibărește la altitudini mici, în proximitatea habitatelor acvatice (lacuri, cursuri de râu, mlaștini, heleștee, stufărișuri extinse), acolo unde există arbori care se pretează pentru amplasarea cuibului. Preferă sălciile și plopii al e căror coronament face posibilă suspendarea cuibului, mai ales deasupra luciului de apă.
Hrană
Boicușul se hrănește preponderent cu nevertebrate, mai ales insecte și larvele acestora, păianjeni de dimensiuni mici, dar și semințe, mai ales în perioada rece a anului. Se hrănește activ în coronamentul arborilor și în stufărișuri, în perioadele reci fiind capabil să găsească larvele/pupele din interiorul tulpinilor de stuf și papură.
Alte informații
Prima încadrare sistematică a speciei de către Linné, a fost în genul codobaturilor (sub numele de Motacilla pendulinus). Ulterior a fost încadrat împreună cu pițigoii. Studii recente au arătat că morfologia și comportamentul similar pițigoilor sunt doar convergențe evolutive (nefiind înrudit cu pițigoii). Astfel, a fot încadrat într-o familie separată, Remizidae.
Populație
Populația globală este estimată preliminar la 1 400 000 de indivizi. Populația din România este estimată la 16 382 - 29 632 de perechi, tendința populațională la nivel național fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere începe de obicei din luna mai. În ceea ce privește această specie sunt consemnate atât cazuri de monogamie cât și de poligamie și poliandrie. Uneori o pereche poate depune două ponte pe an. De cele mai multe ori, perechea se desparte în momentul în care femela a terminat de depus ponta și începe incubarea. Ponta este formată din 2 - 7 ouă (de obicei 5), incubate în general de către femelă, pentru o perioadă de 13 - 14 zile. Puii sunt hrăniți de obicei doar de către femelă și sunt capabili zbor la după 18 - 26 de zile de la eclozare, fiind dependenți de femelă pentru încă aproximativ 14 zile. Uneori rolul de clocire și creștere a puilor este luat de către mascul, atunci când femela, după depunerea pontei, părăsește cuibul pentru a se împerechea cu alt mascul. Cuibul este sub forma unui sac elastic, construit din fibre vegetale, pânză de păianjeni și pene, având de obicei o intrate rotundă, laterală, orientată în jos, uneori existând și o a două intrare. Cuibul este început de către mascul pentru a atrage femela, aceasta alăturându-se construcției de obicei când cuibul este deja la stadiul de "coșuleț".
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de managementul defectuos al zonelor umede, schimbarea utilizării terenurilor și înlăturarea arborilor din proximitatea habitatelor acvatice.
