Descriere
Este o specie de pasăre cântătoare de talie mică, cu un aspect și statut aparte. Este ușor de recunoscut după coloritul tipic, dorsal în nuanțe gri și negru, ventral gri, cu gâtul albicios la femelă și negru la mascul în perioada de reproducere. Caracteristica aparte este roșul intens al aripilor, vizibil mai ales în zbor. Lungimea corpului este de 15,5 - 17 cm, iar greutatea este de 7 - 19 grame.
Etimologia denumirii știintifice
Numele genului provine din cuvintele grecești teikhos - zid și dromos - alergător (cu referință la comportamentul speciei, respectiv zborul tipic pe pereții stâncoși). Numele speciei provine din cuvântul latin murus - care de asemenea înseamnă zid.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție largă dar fragmentată, din vestul Europei până în centrul Asiei, urmărind linia lanțurilor muntoase (Pirinei, Alpi, Carpați, Caucaz, Hindukush, Tian Shan, Himalaya). În România, specia este prezentă în arcul Carpatic, fragmentat, în câteva locații.
Fenologie
Fluturașul de stâncă este o specie sedentară, însă în perioada de iarnă poate coborî din zonele montane înspre zone mai joase, putând fi văzut hrănindu-se pe ziduri, pereții clădirilor etc.
Habitate
Cuibărește la altitudini mari, de obicei 1000-3000 de metri (în unele zone poate cuibări chiar și până la 5000 de metri, de exemplu în Himalaya, iar în alte zone coboară chiar și până la 350 de metri). Cuibărește pe stâncile înalte, abrupte, adesea umbrite, umede, însă cu o acoperire de vegetație mai redusă. Preferă zone cu crevase, crăpături etc., pe care le folosește atât pentru căutarea hranei cât și pentru cuibărit.
Hrană
Se hrănește preponderent cu nevertebrate, mai ales insecte, pupele și larvele acestora, păianjeni de dimensiuni mici, dar acarieni sau chiar moluște. Se hrănește activ pe pereții stâncoși, însă poate coborî să caute hrană în litiera de la baza pereților. Iarna poate fi văzut în zone mai joase hrănindu-se pe pereții clădirilor sau pe ziduri.
Alte informații
Fluturașul de stâncă este singurul reprezentant la nivel mondial al familiei din care face parte (Tichodromidae). Alte specii sunt cunoscute doar din depozitele fosile.
Denumirea românească a speciei descrie fidel comportamentul speciei, mai ales în activitatea de hrănire, cu zboruri scurte, rapide și schimbătoare, asemenătoare fluturilor (coloritul roșu intens contrastant cu tonurile generale de gri subliniază și mai mult similitudinea cu lumea colorată a fluturilor).
Populație
Populația globală este estimată preliminar la 579 000 - 1 390 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 29 000 - 69 700 de perechi, cu o tendință stabilă. Populația din România este estimată la 200 - 1000 de perechi, tendința populațională la nivel național fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere începe de obicei din luna aprilie (uneori mai sau iunie la altitudini foarte mari). Ponta este formată din 3 - 5 ouă, incubate de către femelă, pentru o perioadă de aproximativ 19 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și sunt capabili de zbor la aproximativ 29 de zile de la eclozare. Cuibărește solitar (fiind teritoriale), cuibul fiind construit din materiale vegetale, căptușit cu păr, puf sau resturi de pene. Își amplasează cuibul în crevase, uneori chiar și la 80 de cm adâncime.
Amenințări și măsuri de conservare
Singurele amenințări la adresa speciei sunt cele legate de degradarea habitatului, prin activitățile antropice (de exemplu construcții sau amenajări turistice, sau construirea de baraje), respectiv cele legate de prezența umană în zonele de cuibărit (tot legate în special de turism, în special cățărare, via ferrata etc.).
