Descriere
Este o specie de pasăre cântătoare de talie mică, cu un colorit viu. Sexele sunt relativ similare. Creștetul capului, aripile și coada sunt albastre, spatele verzui iar abdomenul este galben. Obrajii sunt albi, cu excepția unei benzi subțiri negre, peste ochi. Are de jur împrejurul gâtului un colier negru, care se prelungește înspre bărbie și o dungă neagră verticală pe abdomen. Masculul are colorit general mai intens. Lungimea corpului este de 10-12 cm şi are o greutate medie de 7,5-14,7 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen, Cyanistes, provine din cuvântul grecesc kyanos - albastru închis. Numele de specie, caeruleus, provine din latină și are același înțeles.
Localizare și comportament
Distribuție
Are o distribuție aproape exclusiv europeană. Este prezent pe aproape tot continentul, din zona Scandinaviei până în sudul Europei; este prezent inclusiv în insulele britanice (lipsește în Islanda). Suplimentar, este prezent în Asia Mică, nordul Iranului, Caucaz și Orientul Mijlociu. În România este prezent pe întreg teritoriul țării, inclusiv în zona montană, până la limita zonei alpine.
Fenologie
Specia este sedentară pe întreg arealul de distribuție, inclusiv în România.
Habitate
Este prezent în perioada de cuibărit într-o gamă foarte largă de habitate, care au în comun prezența arborilor. Cuibărește în păduri (foioase, conifere), zăvoaie, livezi, parcuri și grădini etc. În perioada de iernare este prezent în special în zone deschise, inclusiv în localități, hrănindu-se adesea în grupuri.
Hrană
Pițigoiul albastru consumă în special nevertebrate de talie mică (larve și adulți de insecte, păianjeni, melci, căpușe etc), fructe mici și semințe. În sezonul rece, fructele și semințele devin principala sursă de hrană. Primăvara consumă suplimentar nectar din flori și uneori sevă de la unele specii de arbori.
Alte informații
Iarna este unul dintre cei mai comuni vizitatori la hrănitorile amplasate în localități, consumând semințe, grăsime etc.
Populație
Populația europeană este estimată la 20 000 000 - 44 000 000 de perechi.
În România, estimările arată o populație de aproximativ 750 000 - 1 500 000 de perechi cuibăritoare. Specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată crescătoare. În România, tendința populațională este fluctuantă.
Reproducere
Perioada de reproducere poate începe în luna aprilie. Depune de obicei 7-13 ouă, pe care le clocește femela (masculul hrănind-o pe cuib). Incubarea durează 12-16 zile. Puii devin zburători la 16-23 de zile. Păsările cuibăresc izolat. Cuiburile, construite de femele, sunt sub formă de cupă, din mușchi, ierburi uscate, păr de animale; sunt amplasate în scorburi de arbori, diverse găuri din structuri artificiale etc (folosește și scorburile artificiale potrivite, amplasate în habitatul de cuibărit).
Amenințări și măsuri de conservare
Specia are puține amenințări, dintre care menționăm utilizarea pe scară largă a insecticidelor în agricultura intensivă. Populațiile sunt de asemenea influențate major de condițiile climatice - severitatea iernii fiind un factor limitant datorită mortalității crescute în special la păsările tinere.
