RegnulAnimalia
ClasaAves
OrdinulPasseriformes
FamiliaMuscicapidae
Specia Ficedula semitorquata
Descriere
Este o specie de pasăre cântătoare de talie mică ce prezintă dimorfism sexual. Masculul adult are capul de culoare neagră cu o pată albă mică pe frunte și un semicolier alb, incomplet, în jurul gâtului. Partea dorsală este neagră cu târtița ușor albicioasă. Aripile sunt negre, iar baza primarelor și a secundarelor este albă, ieșind de sub supraalare și formând o pată albă mai mare, care are suplimentar și un vârf alb, orizontal. Coada este neagră, cu alb extins pe steagul exterior al rectricelor exterioare. Femela este maro, cu două dungi albe evidente în zona aripilor. Partea ventrală este albă, iar ciocul și picioarele sunt negre. Lungimea corpului este de 12 - 13,5 cm, iar greutatea este de 8 - 17,2 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele genului provine din cuvântul latin Ficedula - nume al unei specii de păsări de dimensiune mică, consumatoare de smochine, ce se presupunea că se schimba în silvie cu cap negru cu venirea iernii (Plinius, Elian). Numele speciei provine din alăturarea cuvintelor latine semi - jumate și torquatus - colier - cu referire la colierul alb incomplet al masculului.
Localizare și comportament
Distribuție
Muscarul semigulerat are o distribuție foarte restrânsă, cuibărind doar în Peninsula Balcanică, Asia Mică și zona de vest a Asiei din jurul Munților Caucaz. Iernează în Africa ecuatorială. La noi cuibărește izolat, în sudul țării, în habitatele forestiere mature în special de-a lungul marilor râuri din zona de câmpie.
Fenologie
În România este o specie cuibăritoare, migratoare. Sosește începând cu sfârșitul lunii martie - începutul lunii aprilie și pleacă spre locurile de iernat la sfârșitul verii.
Habitate
La noi preferă pădurile mature de foioase (cvercinee), cu luminișuri extinse, lizierele, cu arbori maturi și bătrâni, adesea din luncile râurilor mari. Pe cuprinsul arealului (în zona Cauazului), urcă și în zone montane, pe pantele împădurite.
Hrană
Se hrănește de obicei în coronamentul arborilor, prinzând insecte zburătoare, prin zboruri scurte. Consumă o gamă largă de nevertebrate (insecte și larvele acestora, păianjeni, melci etc.).
Alte informații
Este cea mai rară specie de muscar de la noi și în același timp una din speciile de muscari cu cele mai reduse zone de cuibărit ca întindere și efective populaționale la nivel mondial.
Populație
Populația globală a speciei este estimată la 58 000 - 300 000 de indivizi maturi. Populația europeană reprezintă aproximativ 50-75% din populația globală și este estimată la 21 400 - 87 300 de perechi, iar tendința populațională la nivel european este estimată ca fiind în scădere. Populația din România este estimată la 400 - 4 000 de perechi, tendința populațională la nivel național este crescătoare.
Reproducere
Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul aprilie - iulie. Ponta este formată de obicei din 4 - 7 ouă, care sunt clocite de femelă pentru 13 - 14 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și părăsesc cuibul după 14 - 17 zile de la eclozare. Cuibul este amplasat de obicei în arbori, în scorburi (cavități) săpate în special de ciocănitori, construit din materiale vegetale, căptușit cu plante, păr sau puf.
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări asupra speciei sunt reprezentate de managementul forestier intensiv, de scăderea suprafețelor ocupate de păduri bătrâne și mature, specia fiind dependentă de existența pădurilor mature cu structură apropiată de cea naturală. Extragerea sistematică a arborilor maturi și bătrâni duce în timp la dispariția specie din habitatele forestiere afectate.
