Passeriformes > Turdidae > Specia Turdus viscivorus
Expand pic

Sturz de vâsc

Turdus viscivorus

Deschide galerie
Foto: Viorel Arghiuș
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaTurdidae

Specia Turdus viscivorus

02:02

Descriere

Este o specie de pasăre cântătoare de talie medie-mare, fiind cea mai mare specie de sturz prezentă în România. Nu prezintă dimorfism sexual. Penajul este relativ uniform pe partea dorsală, cu ceafa și spatele maroniu-cenușiu și târtița măslinie. Partea ventrală este albicioasă, cu pete rotunde pe abdomen și sub formă de săgeată pe gât. Se deosebește de sturzul cântător prin cele două pete închise la culoare, de pe lateralele pieptului, pata verticală deschisă de pe obraji, forma petelor negre de pe abdomen și prin subalarele de culoare albă (la sturzul cântător aceste fiind gălbui-ruginii, ușor de observat în zbor). Lungimea corpului este de 27 - 28 cm, iar greutatea este de 93 - 167 g.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen provine din denumirea în latină a sturzilor - Turdus, iar numele de specie provine din alăturarea cuvintelor latine viscum - vâsc și vorare - a mânca.

Localizare și comportament

Distribuție
Specia are o distribuție largă la nivelul Palearcticului, fiind prezentă în toată Europa, vestul și centrul Asiei, și în nordul Africii. Populațiile din sudul distribuției sunt sedentare. În România, specia este prezentă în zonele montane și submontane, dar și în unele zone de podiș din Transilvania.
Fenologie
În România specia este sedentară, în perioada rece a anului existând influx de indivizi din populațiile nordice. Iarna poate fi observată în aproape toată țara (apare deseori și în orașe).
Habitate
Cuibărește în pădurile mature de la altitudini medii și mari, de foioase, amestec și de conifere, acolo unde există luminișuri, rariști, sau la liziera pădurilor.
Hrană
Consumă în principal nevertebrate (insecte și larvele acestora, păianjeni, melci, râme etc.), rareori vertebrate (puii altor păsări), iar în perioada rece a anului consumă fructe și semințe.

Populație

Populația globală a speciei este estimată la 13 750 000 - 29 800 000 de indivizi maturi. Populația europeană este estimată la 4 120 000 - 8 960 000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională la nivel european fiind în declin moderat. În România, populația este estimată la 250 000 - 500 000 de perechi, tendința populațională la nivel național fiind deocamdată necunoscută.

Reproducere

Perioada de reproducere începe de obicei la sfârșitul lunii martie, putând depune două ponte pe an. Depune 2 - 5 ouă care sunt incubate pentru 12 - 15 zile. Puii părăsesc cuibul la 14 -16 zile de la eclozare, fiind capabili de zbor la aproximativ 20 de zile de la eclozare. Masculul îngrijește de obicei juvenilii atunci când femela depune a doua pontă. Cuibul este sub forma unei cupe mari, construită din iarbă, tulpini, mușchi și rădăcini, închegate cu nămol și căptușit cu firicele de iarbă și uneori ace de conifere.

Amenințări și măsuri de conservare

Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de vânătoare și utilizarea pesticidelor care au ca efect reducerea surselor de hrană.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații