RegnulAnimalia
ClasaAves
OrdinulPasseriformes
FamiliaMuscicapidae
Specia Oenanthe oenanthe
Descriere
Specie de pasăre cântătoare de talie mică. Specia prezintă dimorfism sexual redus. În penaj de primăvară-vară masculul are spatele și creștetul gri-cenușii; o dungă neagră și lată peste ochi și o sprânceană albă; aripile sunt negre. Partea ventrală are o nuanță roz-gălbuie (aceasta vara devine albicioasă). Femela are partea dorsală gri-maronie, o pată mai întunecată peste ochi și sprânceană alb-crem; partea ventrală este gălbuie iar aripile și penele auriculare sunt întunecate. Juvenilul are partea dorsală cafenie și este pătat pe spate și piept, având un aspect solzos. În toate tipurile de penaj coada are un tipar caracteristic, alb cu negru (un ”T” negru pe fundal alb evident în timpul zborului). Lungimea corpului este de 14-16,5 cm, iar greutatea este de 18-33 g.
Etimologia denumirii știintifice
Atât numele genului cât și al speciei provin din cuvintele grecești oenos (viță de vie) și anthos (floare), care fac referire la sosirea speciei în Europa primăvara, în perioada înfloririi viței de vie.
Localizare și comportament
Distribuție
Pietrarul sur este larg răspândit, în emisfera nordică, în toată Eurasia, dar și în Groenlanda și America de Nord (Alaska și partea de est a Canadei). În Europa este cuibăritor pe întreg teritoriul, din zona Mediteranei până în zonele arctice. Iernează în Africa la sud de Sahara. În România cuibărește pe aproape întreg teritoriul, unde găsește habitate propice. Evită doar zonele împădurite.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește de obicei la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie și pleacă înapoi spre locurile de iernare în luna septembrie.
Habitate
Specia cuibărește în zone deschise, pietroase, cu pajiști, pășuni, adesea și pe terenuri necultivate, pajiști costiere și în ferme cu garduri de piatră, dar și în zone costiere joase, cu pietriș sau pe maluri abrupte de pământ. În anumite arii de distribuție, specia este prezentă și în zonele alpine, înalte.
Hrană
Specie preponderent insectivoră; se hrănește cu larve și adulți de: gândaci, lepidoptere, himenoptere, lăcuste, dar și alte nevertebrate (păianjeni, râme, melci mici etc.). Ocazional consumă și fructe mici (mur, afin, coacăz, soc) în special la sfârșitul verii/toamna.
Alte informații
Pietrarul sur este una dintre speciile care pot fi parazitate de către cuc.
Populație
Populația globală a speciei este estimată preliminar la 10 000 000-500 000 000 de indivizi. Populația Europeană este estimată la 5 280 000-15 800 000 de perechi cuibăritoare. Tendința populațională la nivel european a scăzut moderat în perioada 1980-2013 (conform EBCC, 2015). Populația din România este estimată la 374 014-572 234 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind considerată incertă.
Reproducere
Perioada de reproducere diferă în funcție de zona de distribuție; începe în luna aprilie-mai în zonele calde și în luna iunie în zonele reci, de exemplu în estul Siberiei. Depune una/două ponte pe an, formate din 4-8 ouă pe care femela le cloceşte 11-15 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și părăsesc cuibul după 15-17 zile, continuând să fie hrăniți de către părinți pentru încă aproximativ două săptămâni. Cuibul are forma unei cupe și este construit din frunze, tulpini, mușchi, licheni, pene și păr de animale. Cuibărește în găuri, fisuri, grămezi de pietre sau material vegetal vechi, ziduri din piatră, vizuini de rozătoare, acoperișuri etc.
Amenințări și măsuri de conservare
Principala amenințare asupra speciei este reprezentată de degradarea habitatului speciei prin intensificarea agriculturii (în special aratul pajiștilor) și urbanizare. Alte amenințări: braconajul și utilizarea pe scară largă a pesticidelor care reduc resursele de hrană.
