RegnulAnimalia
ClasaAves
OrdinulPasseriformes
FamiliaMuscicapidae
Specia Saxicola torquatus
Descriere
Specie de pasăre cântătoare de talie mică. Specia prezintă dimorfism sexual redus. Masculul are capul negru (inclusiv bărbia) și o pată albă pe laturile gâtului (asemănătoare unui colier pe jumătate). Pieptul este portocaliu roșiatic, continuând cu o intensitate variabilă pe abdomen și flancuri; târtița este maronie cu pete întunecate, însă vara se decolorează și devine albă. Femela are capul maroniu, cu gușa gri întunecat. Ambele sexe au o dungă albă pe aripă, mai evidentă la mascul. Lungimea corpului este de 11,5-13 cm, iar greutatea este de 13-17 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen, Saxicola, provine din cuvintele latine saxum - bolovan, stâncă și collo, colere - a locui. Numele de specie, torquatus, provine din cuvântul latin torquata, -us, -um - care poartă colier, cu referire la ”colierul” alb vizibil în special la mascul.
Localizare și comportament
Distribuție
Are o distribuție foarte largă, cuibărind în Europa, Asia și Africa. Însă, pe cuprinsul distribuției sunt mai multe subspecii. Subspecia europeană, rubicola, cuibărește în zona temperată și mediteraneană, inclusiv în insulele Britanice. În România cuibărește în zonele de deal și submontane. Lipsește în Carpați (zonele împădurite și cele de la altitudini mari) și în zonele întinse de câmpie din sudul țării.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește de obicei începând cu luna martie și pleacă înapoi spre locurile de iernare în luna septembrie.
Habitate
Mărăcinarul negru cuibărește în zone deschise și semideschise cu vegetație scundă, adesea cu plante ruderale. Habitatele principale de cuibărit sunt pajiști cu tufișuri, preferând locuri mai deschise decât mărăcinarul mare. Cuibărește și în zone de mozaic agricol, însă are nevoie de tufe și zone semi-naturale.
Hrană
Specie preponderent insectivoră, consumă larve și adulți de: gândaci, fluturi, muște, lăcuste, furnici, dar și alte nevertebrate (păianjeni și râme). Ocazional consumă vertebrate mici (pești mici și șopârle), fructe mici și semințe.
Alte informații
Mărăcinarul negru are 24 subspecii pe cuprinsul arealului de distribuție. În România sunt prezente subspeciile S.t.rubicola (cuibăritoare) și S.t.maurus, subspecie siberiană, care apare la noi în numere mici, în special toamna târziu, în migrație.
Populație
Populația globală a speciei este estimată la 58 000 000-93 000 000 de indivizi. Populația Europeană este estimată la 5 790 000-9 310 000 de perechi cuibăritoare. Tendința populațională la nivel european este considerată stabilă. Populația din România este estimată la 633 402-963 783 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind considerată incertă.
Reproducere
Perioada de reproducere începe în luna aprilie. Ponta este formată din 4-6 ouă pe care femela le cloceşte 14-15 zile. Puii părăsesc cuibul după 13-16 zile, dar sunt hrăniți în continuare de către adulți pentru încă două săptâmâni. Cuibul are forma unei cupe și este construit din rădăcini, tulpini, iarbă, frunze; și este căptușit cu rădăcini mai fine, păr de animale, lână și pene. Acesta este amplasat pe sol la baza unor tufe de iarbă, tufăriș sau sub grămezi de pietre.
Amenințări și măsuri de conservare
Principala amenințare a speciei este reprezentată de pierderea habitatului de reproducere din cauza intensificării agriculturii (aratul zonelor de pajiște), tăierea completă a tufelor, incendiilor necontrolate și a urbanizării. Tufișurile sunt adesea eliminate din pajiști (obiceiul de curățire a pășunilor și a fânațelor) și din terenul agricol (unificarea parcelelor și eliminarea fâșiilor de vegetație naturală dintre ele). De asemenea, iernile severe din anumite arii de distribuție determină fluctuații ale populațiilor.
