Foto: Marius Iana

Descriere

Specie de pasăre cântătoare de talie mică, având un colorit foarte caracteristic. Dorsal este relativ uniform, maroniu. Ventral este alb. Pieptul masculului este colorat intens, cu roșcat și albastru, separate de o dungă neagră. La subspecia svecica, pe gușă, în mijlocul culorii albastre are o pată roșcată; la subspecia cyanecula, această pată este colorată alb sau nu există. Femela are pe piept doar alb și negru. Lungimea corpului este de 13-14 cm, iar greutatea de 12 – 25 de grame.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen (Cyanecula) provine limba latină și este diminutivul de la cyanus - albastru închis, iar numele de specie svecica provine tot din latină și înseamnă din Suedia (cu referire la locul unde a fost descrisă specia și clasificată).

Localizare și comportament

Distribuție 
Specia are o distribuție largă în Palearctic, fiind distribuită în Europa nordică (inclusiv Scandinavia), centrală și estică, Asia centrală și nordică, până în Kamceatka. Iernează localizat în sudul Europei și pe arii extinse în Africa, de-a lungul Nilului, la sud de Sahara și sudul Asiei. În România specia cuibărește localizat, în câteva zone în afara arcului Carpatic.
Fenologie 
Specia cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește de obicei începând cu luna aprilie și pleacă înapoi spre locurile de iernare spre sfârșitul lunii august / începutul lunii septembrie.
Habitate 
Gușa vânătă cuibărește în România într-o gamă foarte restrânsă de habitate, reprezentate de zone umede, cu stuf rar, înalt, pâlcuri de stuf, care alternează cu sălcii sau alte tufe și mărăciniș. În zonele nordice cuibărește extensiv în zone umede precum turbării, cu păduri sau pâlcuri rare de mesteceni și vegetație ierboasă înaltă abundentă.
Hrană 
Specie preponderent insectivoră, consumă în special insecte zburătoare (muște, libelule, gândaci etc) dar și alte nevertebrate (păianjeni, viermi etc.). Ocazional consumă și fructe mici, în special toamna.
Alte informații 
În România cuibărește doar subspecia cyanecula (exemplarele au pata albă pe albastrul de pe gușă).

Populație

Populația mondială a speciei este estimată la 35 720 000 - 62 000 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 4 460 000 – 7 760 000 de perechi. Tendința la nivel european este considerată stabilă. În România, populația estimată este de 50 – 250 de perechi. Tendința populațională este considerată stabilă.

Reproducere

Perioada de reproducere începe în luna aprilie, când masculii sosiți din migrație ocupă teritoriile și le marchează în special auditiv. Depunerea ouălor are loc începând cu sfârșitul lui aprilie - începutul lui mai, femela depunând 4-7 ouă, pe care le clocește 13-14 zile. Puii părăsesc cuibul după 13-14 zile. Perechile sunt teritoriale și cuibăresc izolat. Cuibul este elaborat, fiind construit din ierburi uscate, crenguțe, mușchi etc. Este amplasat în zone de ierburi înalte sau stuf, cu tufărișuri dense, foarte aproape de sol.

Amenințări și măsuri de conservare

Principala amenințare o constituie arderea stufului, chiar și în afara perioadei de vegetație, datorită faptului că vegetația arsă nu se reface suficient până la începutul sezonului de reproducere pentru a oferi locuri de cuibărit. O altă amenințare este legată de pierderea suprafețelor de habitat pentru cuibărit, prin managementul nefavorabil al zonelor umede (desecări). 

• Vezi harta mare

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații