Descriere
Specie de pasăre de talie mica (mai mică decât mierla). Corpul este compact cu picioare puternice și coadă scurtă. Penajul este întunecat, cu o “bavețică” mare albă iar în rest maroniu pe cap și maro-ruginiu sub ”bavețică”. Specia nu prezintă dimorfism sexual. La juvenil, penajul este gri șters cu dungi deschise ondulate dorsal și închise ventral, iar bavețica este slab conturată pe abdomen și pătată cu gri. Lungimea corpului este de 17-20 cm şi are o greutate medie de 53 - 72 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen și de specie - Cinclus - este forma latină a cuvântului kinklos care în limba greacă reprezintă o pasăre de apă care își mișcă coada fără încetare, făcând referire la balansările scurte și repetate pe care le face cu coada ușor ridicată.
Localizare și comportament
Distribuție
Specie cu distribuție Palearctică ,însă fragmentattă. Cuibărește în Europa, din Insulele Britanice până în Caucaz, în zona Munților Ural, Asia Centrală (Kazahstan, Mongolia) și de Sud-Est (nordul Indiei, sudul Chinei). În Europa, în nord, ajunge până dincolo Cercul Polar; în sud, ajunge în nordul Africii. În România specia este distribuită pe întreg teritoriul țării, în zonele înalte, pe suprafața tuturor zonelor muntoase.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară.
Habitate
Specie caracteristică râurilor și pâraielor de munte. Cuibărește de-a lungul cursurilor de apă puțin adânci din zonele montane, adesea împădurite. Preferă pâraiele cu ape repezi și cu stânci sau alte suporturi expuse. Stă pe bolovanii din râuri și execută balansări scurte și rapide cu coada scurtă ușor ridicată. Iarna rămâne pe lângă zonele unde apele nu sunt complet înghețate.
Hrană
Se scufundă în apă pentru procurarea hranei, respectiv a nevertebratelor acvatice (larve acvatice, crustacee etc). Ocazional se hrănește și cu icre și pești mici. Înoată pe sub apă folosindu-și aripile, se poate deplasa inclusiv pe fundul apei datorită oaselor solide. De asemenea, înoată la suprafața apei cu corpul adânc scufundat.
Alte informații
Pescărelul negru are 12 subspecii pe cuprinsul arealului de distribuție (fapt datorat și distribuției fragmentate), însă în România este prezentă doar subspecia nominală, C.c. cinclus.
Populație
Populația globală este estimată la 740 000 - 1 700 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 131 000 - 292 000 de perechi cuibăritoare. Tendința populațională la nivel european este considerată descrescătoare. În România, populația este estimată la 2 600 - 26 000 de perechi cuibăritoare. În România, tendința populațională este descrescătoare, specia înregistrând un declin din ce în ce mai accentuat în ultimii ani.
Reproducere
Perioada de reproducere începe devreme, în luna martie. Depune de obicei 3- 6 ouă pe care le clocește femela. Incubarea durează 15-18 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și părăsesc cuibul după 20 – 27 de zile, continuând să fie hrăniți de către aceștia pentru aproximativ două săptămâni. Cuibul este amplasat la contactul dintre o stâncă sau un perete, în crăpături de stâncă, sub poduri sau chiar în spatele unei cascade. Acesta este construit de ambele sexe și are o structură globulară cu un orificiu de intrare lateral. Este realizat în principal din mușchi, ierburi și este căptușit de către femelă cu frunze uscate.
Amenințări și măsuri de conservare
Principala amenințare este reprezentată de regularizarea cursurilor de apă, în special datorită reducerii debitelor (prin captări pentru hidrocentrale). De asemenea, reducerea surselor de hrană, datorită poluării chimice a apei, este, posibil, responsabilă de declinul speciei pe termen lung.
