Descriere
Specie de pasăre cântătoare de talie mică. Părțile dorsale sunt negre, iar creștetul, mantaua și scapularele prezintă irizații albăstrui. Târtița albă contrastează cu restul părților dorsale închise la culoare. Partea ventrală albă. Picioarele sunt acoperite cu pene albe. Coada neagră, scurtă și bifurcată moderat (în comparație cu rândunica). Sexele sunt asemănătoare. Lungimea corpului este de 13-15 cm, iar greutatea de 16 – 23 de grame.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen (Delichon) provine din anagrama cuvântului chelidon, din grecescul khelidon care înseamnă rândunică. Numele de specie provine din cuvântul latin urbica/urbicum - de oraș, referitor la mediul urban (cu referire la prezența speciei în localități).
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție palearctică, cuprinzând toată Europa (inclusiv întreaga peninsulă Scandinavă), vestul Asiei, cu excepția Peninsulei Arabe. Iernează în Africa subsahariană. În România specia are o distribuție foarte largă, cuibărind din Delta și lunca Dunării, până în zonele montane, inclusiv în golul alpin, în cazul în care există construcții antropice (cum ar fi stațiunile turistice / de ski).
Fenologie
Este o specie migratoare, cuibăritoare în România. Sosește de obicei începând cu sfârșitul lunii martie/ începutul lunii aprilie și pleacă înapoi spre locurile de iernare spre sfârșitul lunii septembrie / începutul lunii octombrie.
Habitate
Specia cuibărește colonial, adesea în sate, ferme, orașe, dar și pe stâncăriile din zonele neantropizate. În afara perioadei de cuibărit înnoptează adesea în arbori.
Hrană
Specie insectivoră, consumă în special insectele zburătoare pe care le prinde în zbor, adesea la înălțime mare. Ocazional aterizează pe sol sau vegetație pentru a prinde insecte. Suplimentar consumă și alte nevertebrate (păianjeni, sau alte artropode).
Alte informații
Specia poate fi ajutată prin suporturilor pentru cuiburile artificiale și a tăvilor cu noroi (din care păsările își pot lua material pentru cuib).
Populație
Populația mondială a speciei este estimată la 10 000 000-500 000 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 11 200 000-23 600 000 de perechi. Tendința la nivel european este considerată descrescătoare (declin moderat).
În România, populația estimată este de 400 000 – 1 300 000 de perechi. Tendința în România este necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere începe în luna mai. Femela depune de obicei 2 ponte pe an, formate din 1-7 ouă, femela și masculul clocind alternativ 14-16 zile. Puii părăsesc cuibul după 22-32 zile, perioadă în care sunt hrăniți de ambii părinți. Aceștia se întorc la cuib pentru a înnopta și sunt hrăniți de către adulții câteva zile, uneori puii rămân în colonie câteva săptămâni. Cuibăresc în colonii de zeci până la câteva sute de perechi atât în mediul rural cât și în mediul urban. Cuibul este construit de ambele sexe în 12-14 zile, din noroi, ca o cupă închisă, sub streașina caselor, grinzile podurilor, în colțul ferestrelor sau balcoanele blocurilor. Cei ce cuibăresc în zonele naturale, își atașează cuibul pe versanții stâncoși.
Amenințări și măsuri de conservare
Principala amenințare la adresa speciei este intensificarea agriculturii. Folosirea pe scară largă a pesticidelor a dus la reducerea semnificativă a insectelor, principala sursă de hrană. Alte amenințări: lipsa materialului de cuib în zonele puternic urbanizate și suprafața termoizolantă a blocurilor ce îngreunează construcția cuiburilor.