Descriere
Ciocârlia de pădure este caracteristică zonelor deschise din pădurile de foioase sau conifere, cu vegetaţie ierboasă abundentă. Este mai mică şi mai zveltă decât ciocârlia de câmp. Lungimea corpului este de 13,5-15 cm, iar greutatea de 23-35 g. Penajul este maroniu şi se distinge de celelalte ciocârlii prin benzile albe de deasupra ochilor ce se unesc pe creştet. Penajul este similar la ambele sexe. Se hrăneşte cu insecte şi seminţe.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen provine din franceză şi este diminutiv al cuvântului lulu – ciocârlie de pădure, nume dat de Buffon (1770-1783). Numele de specie provine din latinescul arboreus – de arbore, cu referire la habitatul caracteristic.
Localizare și comportament
Este o specie răspândită pe tot continentul european. Are un zbor ondulatoriu. Cântă dimineaţa devreme şi seara, cântă atât în zbor cât şi aşezată pe un suport sau chiar pe sol. Este monogamă. Cuibul este construit de către femelă pe sol, într-o zonă protejată de iarbă mai înaltă sau tufişuri. Iernează în Orientul Mijlociu. Longevitatea cunoscută este de cinci ani şi 11 luni.
Populație
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 1300000-3300000 de perechi. A înregistrat un declin semnificativ între 1970-1990, iar apoi în perioada 1990-2000 a înregistrat un nivel stabil pe continentul european. În România populaţia estimată este de 65000-87000 de perechi. Cele mai mari efective sunt înregistrate în Spania, Turcia şi Rusia.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 3-5 ouă în lunile aprilie-iulie, cu o dimensiune de circa 21 x 16 mm şi o greutate medie de 2,8 g (din care 6% este coajă). Incubaţia durează în jur de 14-15 zile şi este asigurată de către femelă. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători după 11-13 zile. În cazul în care femela începe incubarea unei noi ponte, masculul are grijă de pui până când devin independenţi. Depune două sau trei ponte pe sezon.
Amenințări și măsuri de conservare
Folosirea insecticidelor are un impact puternic asupra populaţiei. Păstrarea pădurilor deschise cu vegetaţie ierboasă înaltă, care să asigure condiţii de cuibărit şi hrănire, este prioritară.
