Descriere
Este o specie de ciocănitoare de talie mică ce prezintă dimorfism sexual redus. Ambele sexe au penajul alb-negru cu aspect pestriț: spatele este negru cu striații albe în partea superioară, coada este neagră cu rectricele laterale cu striații albe, iar aripile sunt negre și prezintă mai multe dungi albe înguste. Abdomenul este alb cu striații fine negre, lipsind complet culoarea roșie. Creștetul este de culoare roșie în cazul masculului și negru în cazul femelei. Lungimea corpului este de 14 - 16 cm, iar greutatea este de 16 - 25 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen (Dryobates) provine din alăturarea cuvintelor grecești drus - pădure și bates - umblător, iar numele speciei provine din cuvântul latin minor - mai mic.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție foarte largă la nivelul Palearcticului, cuibărind din vestul Europei până în estul Asiei, inclusiv Japonia și Kamceatka, dar și în nordul Africii. În România, specia este prezentă pe tot teritoriul țării, în zonele cu habitate forestiere, cu excepția zonelor montane.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară. Populațiile din nordul distribuției sunt parțial migratoare, cele din nordul Europei putând migra toamna până în proximitatea Mării Negre.
Habitate
Specia este prezentă în pădurile temperate și boreale situate la altitudini joase. Preferă pădurile de foioase, mai ales cele situate în proximitatea zonelor umede, dar este prezentă și în parcuri, grădini, livezi și liziera pădurilor.
Hrană
Consumă preponderent insecte și larvele acestora, dar și alte nevertebrate cum sunt păianjenii, melcii, etc., în sezonul rece consumând mai ales larvele de sub scoarța copacilor sau din masa lemnoasă. Consumă în cantități mici și hrană vegetală (fructe, semințe etc.).
Alte informații
Este cea mai mică specie de ciocănitoare din Europa. Datorită acestui fapt, excavează scorburi care ulterior sunt ocupate de specii de păsări mai mici, fiind astfel furnizoarea unei nișe diferite de ale celorlalte specii de ciocănitori (care excavează cavități mult mai mari, nepotrivite pentru speciile de păsări de talie mică).
Populație
Populația globală a speciei este estimată la 2 180 000 - 4 700 000 de indivizi maturi. Populația europeană este estimată la 491 000 - 1 050 000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională la nivel european fiind stabilă pe termen scurt (2000 - 2012) și incertă pe termen lung (1980 - 2013). Populația din România este estimată la 15 000 - 60 000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere
Depune ponta în intervalul aprilie - jumătatea lunii mai, aceasta fiind formată din 5 - 6 ouă (rar 3 - 9 ouă) incubate de ambii părinți pentru 10 -12 zile. Puii sunt îngrijiți de ambii părinți și părăsesc cuibul la 18 - 23 de zile de la eclozare, fiind în continuare îngrijiți pentru 1 - 2 săptămâni. Cuibul este sub forma unei cavități excavate de ambii adulți, cu diametrul intrării de 3 - 3.5 cm și adâncimea de 10 - 18 cm, săpată de obicei în arbori de esență moale, în arbori morți sau secțiuni uscate ale arborilor.
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de pierderea, fragmentarea sau diminuarea calității habitatelor forestiere, prin activități ca: supraexploatarea pădurilor ripariene, modificarea compoziției pădurilor și introducerea de specii de conifere în etajele altitudinale joase. De asemenea, specia este afectată de scăderea suprafețelor cu livezi bătrâne.
