Descriere
Specie de pasăre răpitoare de noapte de talie mică (de mărimea unei cucuvele). Sexele sunt asemănătoare, femela fiind ușor mai mare decât masculul. Dorsal penajul este maroniu cu pete albe de diferite mărimi, difuze pe umeri; partea ventrală este albicioasă cu pete maronii difuze. Aripile sunt rotunde. Capul este mare, ochii sunt de culoare galbenă, fața este alb-cafenie cu margini întunecate și are o expresie ce sugerează uimire. Lungimea corpului este de 22-27 cm, anvergura este de 50-62 cm și are o greutate de 95-115 grame masculul și 120-195 grame femela.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen provine din cuvântul grecesc aigolios - o pasăre de noapte, iar numele de specie provine din cuvântul latin funereus - funebru, de doliu, cu referire la superstițile confom cărora strigătul bufnițelor prevestește moartea cuiva din casa pe care se așează.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție largă, circumpolară, în regiunile boreale ale Eurasiei și Americii de nord. Este asociată cu marile întinderi de păduri de conifere ale acestor zone. La latitudini mai joase față de această zonă continuă, prezența este insulară și asociată cu zone montane, unde există aceleași tipuri de păduri (conifere). La noi este prezentă în întreg lanțul Carpatic, la altitudini mai înalte, unde există păduri de conifere (în special molid, fiind specia dominantă, dar și în amestec cu brad sau alte conifere).
Fenologie
Este o specie sedentară în România.
Habitate
Specia este prezentă în păduri întinse de conifere. În perioada de cuibărit preferă pădurile dense cu mici turbării. Uneori vânează și pe terenurile agricole.
Hrană
Minunița se hrănește predominant cu rozătoare; suplimentar consumă și păsări mici sau insecte. Vânează de la punct fix și poate captura prada sub zăpadă sau vegetație deasă. Are o mare capacitate de localizare auditivă a prăzii.
Alte informații
Minunița este o specie strict nocturnă și este dificil de observat în zone îndepărtate de cuib.
Populație
Populația mondială a speciei este estimată la 730 000-1 810 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 94 600-236 000 de perechi.Tendința populațională pe termen scurt în Europa este considerată fluctuantă; însă, pe termen lung populația este stabilă. În România, populația estimată este de 3000-5000 de perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere are loc în perioada martie-iulie. Depune 3-6 ouă, pe care le clocește femela, timp de 29 de zile, perioadă în care este hrănită de către mascul. Puii părăsesc cuibul după 28-36 de zile de la eclozare, însă râmân în apropierea cuibului și sunt hrăniți în continuarea de către adulți pentru aproximativ încă două săptămâni. Cuibărește în cuiburi vechi de ciocănitoare neagră sau în scorburi artificiale.
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de pierderea, fragmentarea sau diminuarea calității habitatelor forestiere. Fiind dependentă de păduri mature, exploatarea forestieră intensă pune presiune mare asupra populației. O altă amenințare o constituie diminuarea sursei de hrană, prin utilizarea de pesticide în zonele agricole din apropierea pădurilor. De asemenea, iernile severe în care grosimea stratului de zăpadă persistă pentru perioade lungi constituie un acces limitat la sursele de hrană. Ca măsuri de conservare se recomandă menținera calității habitatelor forestiere și instalarea de scorburi artificiale.
