Descriere
Minuniţa este caracteristică zonelor împădurite de conifere, dar este prezentă şi în cele de amestec cu foioase. Mărimea este asemănătoare cucuvelei ( Athene noctua ). Lungimea corpului este de 21-28 de cm şi are o greutate de 93-139 g pentru mascul şi 132-215 g pentru femelă. Anvergura aripilor variază între 55-58 cm la mascul şi 59-62 cm la femelă. Adulţii au înfăţişare similară. Capul este mare, cu ochii galbeni, iar expresia facială sugerează „mirare„. Penajul este maroniu pe spate, cu pete albicioase. Se hrăneşte cu rozătoare, veveriţe, păsări şi insecte mai mari. Ingluviile regurgitate au dimensiunea medie de 22 x 12 mm. Longevitatea maximă cunoscută în sălbăticie este de 16 ani, dar trăieşte în medie 3-11 ani.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen provine din cuvântul latin aegolius – bufniţă ţipătoare. Numele de specie provine din cuvântul latin funereus – anunţă funeraliile oamenilor bolnavi, cu referire la credinţa multor popoare că strigătul bufniţelor prevesteşte moartea cuiva din casa pe care se aşează.
Localizare și comportament
Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european, în păduri a căror altitudine variază între 400-2000 m. Este solitară şi vânează în special noaptea, uneori şi la răsăritul sau apusul soarelui. Atinge maturitatea sexuală după primul an. Masculii apără un teritoriu de hrănire relativ mic, cuprins între 1-5 km2,în care protejează mai ales cuiburile vechi de ciocănitori. Masculii atrag femelele printr-o serie rapidă de 6-10 fluierături joase care se aud de la o distanţă de peste 3 km şi prin zboruri executate în apropierea femelei. Dacă o femelă devine interesată, inspectează cuibul oferit şi dacă îl acceptă se formează perechea, care este în general monogamă. Perioada ritualului nupţial variază între 2-6 săptămâni în cazul unei perechi. Este o specie sedentară ce depinde de copaci şi teritorii împădurite pentru fiecare dintre aspectele vieţii sale: înnoptare, cuibărit, hrănire (pândindu-şi prada în aşteptare pe crengi).
Populație
Populaţia europeană este relativ mare, cuprinsă între 110000-350000 de perechi. Populaţia s-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi în unele ţări efectivele au mai scăzut în perioada 1990-2000, populaţia s-a menţinut stabilă la nivel european.
Reproducere
Femela depune 3-6 ouă în perioada cuprinsă între martie şi iunie, cu o dimensiune medie de 32 x 27 mm. Incubaţia durează în medie 26-29 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. Puii devin zburători la 30-36 de zile, însă sunt îngrijiţi până la 4-6 săptămâni de către părinţi. Uneori, în anii cu hrană abundentă, sunt depuse două ponte.
Amenințări și măsuri de conservare
Degradarea şi tăierea pădurilor reprezintă principalele pericole ce afectează specia. Implementarea măsurilor de bune practici în managementul pădurilor şi instalarea de cuiburi artificiale sunt prioritare.
