Strigiformes > Strigidae > Specia Athene noctua
Expand pic

Cucuvea

Athene noctua

Deschide galerie
Foto: Sebastian Bugariu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulStrigiformes

FamiliaStrigidae

Specia Athene noctua

01:32

Descriere

Specie de pasăre răpitoare de noapte de talie mică. Sexele sunt asemănătoare (femela fiind ușor mai mare). Capul și spatele sunt maro cu pete albe, iar ventral este de culoare albă cu pete maro dispuse vertical. Ochii sunt de culoare galbenă, deasupra lor fiind vizibilă o sprânceană pronunțată de culoare albă. Lungimea corpului este de 23-27 cm, anvergura aripilor este de 50 – 57 de cm, iar greutatea de 162 – 206 grame.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen provine de la numele zeiței Athena, care în mitologia greacă era reprezentată adesea însoțită de o cucuvea (atribuindu-i-se la fel ca zeiței calitatea de simbol al înțelepciunii). Numele de specie noctua, are o proveniență similară, fiind denumirea latină a speciei de bufniță însoțitoare a zeiței Minerva (echivalenta romană a zeiței Athena).

Localizare și comportament

 

Distribuție
Specia are o distribuție largă în regiunea Palearctică, în zonele calde și temperate din vestul Europei, până în estul Asiei (China). În nord urcă până în țările Baltice. În sud este prezentă până în nordul Africii și peninsula Arabă. În România specia este larg răspândită, cuibărind pe întreg teritoriul țării, cu excepția zonelor montane. Fenologie
Este o specie sedentară în România.

 

Habitate
Este o specie de zone deschise și semideschise, cuibărind într-o gamă foarte largă de habitate, precum livezi, parcuri, grădini, zone de pajiști și pășuni. În România însă, specia este majoritar asociată cu habitatele antropice (zone rurale, ferme etc.).
Hrană
Specie carnivoră, consumă insecte (în special cu zbor crepuscular și nocturn, precum ortoptere, dermaptere, lepidoptere), mamifere de talie mică (șoareci), uneori râme. Dieta preponderentă se schimbă cu latitudinea, proporția de nevertebrate (în special insecte) crescând dinspre nord spre sud (datorită disponibilității mai reduse de micromamifere în zonele mediteraneene).
Alte informații
Este specia de bufniță cea mai răspândită și abundentă din România. Fiind parțial antropofilă, este atrasă concentrările de insecte ce se aglomerează în zonele luminate. De-a lungul timpului a fost asociată cu moartea (și adesea persecutată, inclusiv în prezent), pentru că era prezentă (datorită luminii aprinse peste noapte, care atrage insectele cu care se hrănește) în locațiile unde existau persoane recent decedate și oamenii se adunau pentru priveghi.

Populație

Populația mondială a speciei este estimată preliminar la 4 960 000 - 9 360 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 618 000 – 1 170 000 de perechi. Tendința la nivel european este stabilă.
În România, populația estimată este de 15 000 – 40 000 de perechi. Tendința populațională este deocamdată necunoscută.

Reproducere

Perioada de reproducere începe devreme, în prima parte a lunii martie. Depune 3-6 ouă, pe care le clocesc femelele, timp de 28 - 33 de zile. Puii părăsesc cuibul după 30 - 35 de zile. Perechile cuibăresc izolat. Cuibul este rudimentar, constând adesea într-o zona curățată și ușor scobită, amplasat în cavități, situate într-o gamă foarte largă de locații: arbori, clădiri (adesea în horn sau pod), ruine, anexe abandonate, pereți verticali de loess. Ocupă și scorburile artificiale amplasate în locații potrivite.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații