Descriere
Specie de pasăre răpitoare de noapte de talie medie. Sexele sunt asemănătoare. Capul și spatele sunt gri și galben-brun, iar ventral este de culoare galbenă-portocalie. Ochii sunt de culoare întunecată, fața deschisă și cu o formă caracteristică de inimă, cu margine maronie. Lungimea corpului este de 33-39 cm, anvergura aripilor este de 80-95 de cm, iar greutatea de 187–455 grame.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen provine din limba greacă, unde Tyto înseamnă auroră iar numele de specie, alba provine din limba latină. Numele subspeciei care este mai larg răspândită la noi, respectiv guttata provine din limba latină și înseamnă împestrițat, cu picățele.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia prezintă o distribuție largă, globală, fiind prezentă pe teritoriul tuturor continentelor, exceptând Antarctica. În România specia este răspândită pe întreg teritoriu, în zonele de câmpie și dealuri joase. În Transilvania este localizată, fiind prezentă în doar câteva zone. Nu este prezentă în zonele montane.
Fenologie
Este o specie sedentară, cuibăritoare în România.
Habitate
Este o specie de zone deschise și semideschise. Cuibărește în apropierea terenurilor agricole, atât în scorburi cât și în clădiri și ruine. Adesea folosește cuiburile artificiale de tip cutie montate special.
Hrană
Specie carnivoră. Nocturnă și crepusculară, vânează din zbor silențios, planând pe deasupra solului. Consumă preponderent mamifere mici: rozătoare (șoareci, șobolani, popândăi), chițcani; broaște, insecte dar și păsări mici.
Alte informații
Ca multe alte specii de bufnițe și striga a fost persecutată de-a lungul timpului, datorită superstițiilor. În multe zone (inclusiv până în secolul al XIX-lea) exemplarele omorâte erau fixate pe ușa grajdurilor, pentru protecție împotriva răului.
În Europa sunt două subspecii, respectiv T. a. alba (răspândită în vest, sud și centru) și T. a. guttata (răspândită în centrul și estul continentului, inclusiv la noi în mare parte a distribuției sale). În vestul României, fiind zonă de suprapunere, apar și forme intermediare între cele două subspecii.
Populație
Populația mondială a speciei este estimată preliminar la 4 400 000-9 200 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 111 000-230 000 de perechi. Tendința la nivel european este stabilă. În România, populația estimată este de 500 – 1500 de perechi. Tendința populațională este deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere începe devreme, în luna martie. Depune 4-7 ouă pe care le clocesc femelele timp de 29 - 34 de zile, perioadă în care masculul aduce hrană la cuib. Puii părăsesc cuibul după aproximativ 55 de zile. Perechile cuibăresc izolat. Locul cuibului constă de obicei într-o cavitate în copac, crevasă din stâncă, hambar, turnuri de biserică, chiar și o clădire neutilizată. Cuibul fiind adesea necăptușit. Ocupă și scorburile artificiale amplasate în locații potrivite.
Amenințări și măsuri de conservare
Principala amenințare este legată de utilizarea intensivă pe scară largă a pesticidelor în agricultură, fapt ce duce la diminuarea resursei de hrană (insecte și rozătoare). La fel ca multe alte păsări de pradă, a suferit pierderi masive în perioada utilizării intense a DDT-ului. Alte amenințări sunt reprezentate de iernile severe (în special cele cu zăpadă abundentă pentru perioade lungi, ceea ce duce la accesul limitat de hrană) și persecuția din partea oamenilor ca urmare a superstițiilor.
