Columbiformes > Columbidae > Specia Streptopelia decaocto
Expand pic

Guguştiuc

Streptopelia decaocto

Deschide galerie
Foto: Lidia Maria Panțîru
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulColumbiformes

FamiliaColumbidae

Specia Streptopelia decaocto

00:39

Descriere

Specie de pasăre de talie medie, ușor de recunoscut după penajul relativ uniform de culoare gri, aripile mai închise la culoare și lateralele cozii de culoare albă. Pe spatele gâtului prezintă o bandă (guler) de culoare neagră, flancată de benzi înguste de culoare albă. Irisul este de culoare roșie, picioarele roșu-rozalii și ciocul negru.Sexele sunt asemănătoare. Lungimea corpului este de 30 - 32 cm, anvergura aripilor de 48 - 56 cm, iar greutatea este de 129 - 196 g.

Etimologia denumirii știintifice

Numele genului provine din cuvintele grecești streptos - răsucit sau colier și peleia - denumire pentru unele specii de Columbidae (porumbel cu colier); numele de specie - decaocto - reprezintă cuvântul latin pentru optsprezece și este onomatopee, cu referință la sunetul pe care îl scoate specia (ce poate fi asociat cu acest cuvânt).

Localizare și comportament

Distribuție 
Specia are o distribuție largă la nivelul Eurasiei, o parte a acesteia fiind rezultatul unei colonizări relativ recente. Este prezentă în toată Europa, mare parte din jumătatea sudică a Asiei și nordul Africii. În România specia este larg răspândită, cuibărind pe întreg teritoriul țării, cu excepția zonelor montane, dar cu abundențe mai mari în zonele joase de câmpie din sud și vest. Specia este introdusă în Japonia, America de Nord și Caraibe.
Fenologie 
Specia cuibărește în România, fiind sedentară.
Habitate 
Habitatele din zonele de distribuție inițială (părți din Asia) sunt reprezentate de zone aride cu arbori și arbuști izolați, specia evitând habitatele antropice. Odată cu extinderea arealului speciei, aceasta a devenit sinantropă, ocupând majoritatea tipurilor de habitate din interiorul și proximitatea localităților, cum sunt grădinile, parcurile și livezile.
Hrană 
Specia consumă preponderent hrană de natură vegetală, cum sunt semințele, fructele și alte materiale vegetale, dar consumă ocazional moluște, insecte și larvele acestora.
Alte informații
Expansiunea arealului de distribuție al acestei specii este printre cele mai spectaculoase exemple de dinamică biogeografică. Specia are originea în zona central-sudică a Asiei, aceasta colonizând zona Anatoliei aproximativ în secolul XVII, iar apoi, începând cu anii 1930, aceasta a colonizat Orientul Apropiat, nordul Africii și mare parte din Europa.

Populație

Populația mondială a speciei este estimată la 60 000 000 - 110 000 000 milioane de indivizi. Populația europeană este estimată la 7 900 000 - 14 300 000 de perechi, tendința populațională fiind considerată crescătoare. Populația din România este estimată la 170 000 - 340 000 de perechi, tendința populațională fiind considerată fluctuantă.

Reproducere

Perioada de reproducere se se desfășoară pe tot parcursul anului, dar mai accentuat în perioada caldă a anului, martie - octombrie. Ponta este formată de obicei din două ouă, care sunt clocite pentru o perioadă de 14- 16 zile. Puii părăsesc cuibul la 15 - 19 zile de la eclozare. Poate depune mai multe ponte într-un an. Cuibul este de obicei construit din ramuri, tulpini și rădăcini și este amplasat în arbori, tufe înalte, dar și în cadrul construcțiilor antropice (stâlpi, acoperișuri, elemente de clădiri etc.).

Amenințări și măsuri de conservare

Specia nu are amenințări severe. Utilizarea pe scară largă a pesticidelor poate afecta resursele de hrană.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații