Charadriiformes > Laridae > Specia Sterna hirundo
Expand pic

Chiră de baltă

Sterna hirundo

Deschide galerie
Foto: Doina Nok
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCharadriiformes

FamiliaLaridae

Specia Sterna hirundo

01:03

Descriere

Este o specie de chiră de talie medie. Sexele sunt asemănătoare. La adulți în penaj de vară, partea dorsală a capului este neagră, pieptul și burta sunt albe, iar spatele gri. În penaj de iarnă, negrul de pe cap este mai puțin intens și fruntea devine albă. Picioarele sunt roșii. Ciocul este roșu cu vârful negru, iar în penaj de iarnă este negru. Juvenilii au colorit dorsal marmorat, cu nuanțe de maro în primul an; ventral sunt albi. Lungimea corpului este de 34 - 37 cm, anvergura aripilor este de 70 – 80 de cm, iar greutatea de 97 – 146 de grame.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen provine din engleza veche - stearn, care înseamnă chiră (cuvânt similar există și în frisiană). Numele de specie provine din cuvântul latin hirundo - rândunică și face referire la coada bifurcată a păsării, similară cu cea a rândunicii.

Localizare și comportament

Distribuție 
Specie cu distribuție foarte largă, cuibărind în toată emisfera nordică. În Europa este prezentă pe întreg continentul, din zona Mediteranei, până în nordul peninsulei Scandinave. În România specie este distribuită pe întreg teritoriul, în zonele de câmpie și dealuri joase; cuibărește localizat în puține locații în Transilvania, mai abundentă în afara lanțului Carpatic; densitatea cea mai mare o are în Delta Dunării. Iernează în Africa (exemplarele europene), sudul Asiei și America de Sud, în special în zonele de coastă.
Fenologie 
Este o specie migratoare care se reproducere în România. Sosește începând luna aprilie și pleacă spre locurile de iernare în lunile septembrie - octombrie.
Habitate 
Este o specie acvatică, fiind legată mai ales în sezonul de cuibărit ape stătătoare sau lent curgătoare, bogate în pește (inclusiv zonele litorale marine). Are nevoie de țărmuri joase, izolate, sărace în vegetație (cu zone nisipoase sau stâncoase, zone de pământ cu vegetație acvatică săracă etc.), pentru a-și amplasa cuibul. Preferă pentru cuibărit insulele, pentru a se feri de prădători. În perioada de migrație poate fi văzută hrănindu-se pe orice corp acvatic bogat în hrană. 
Hrană 
Specie preponderent ihtiofagă, se hrănește în special pești de mici dimensiuni; spectrul trofic însă este mai larg, consumând și alte animale planctonice (crustacee, insecte etc). Prada este capturată de obicei de la suprafața apei sau din imediata ei apropiere.
Alte informații 
Este specia de chiră cea mai abundentă și mai răspândită în România.

Populație

Populația mondială a speciei este de aproximativ 1 600 000 - 3 600 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 316 000 – 605 000 de perechi. Tendința la nivel european este neclară deocamdată. În România, populația estimată este de 6 600 – 6 900 de perechi. Tendința populațională este deocamdată stabilă.

Reproducere

Perioada de reproducere începe în aprilie. Depunerea ouălor are loc începând cu luna aprilie (sau mai), femela depunând de obicei 2-3 ouă, pe care le clocește timp de 22-28 de zile. Puii părăsesc cuibul după 24-28 de zile. Perechile cuibăresc colonial, cu colonii dense, cuiburile fiind uneori și la 40 de cm distanță. Cuibul este rudimentar, o scobitură în sol cu resturi vegetale sau pietriș. Preferă insulele, pentru protecția împotriva prădătorilor. Substratul este adesea nisip sau pietriș pe malul apelor, dar poate fi amplasat și în zone vegetație redusă.

Amenințări și măsuri de conservare

Principala amenințare este reprezentată de degradarea/modificarea habitatului de cuibărit, mai ales datorită managementului zonelor umede. Măsurile care au ca efect creșterea nivelului apei pot distruge complet coloniile. Suplimentar, poate fi afectată de prezența antropică în perioada de cuibărit (reprezentată mai ales de turism - bărci cu motor etc.).

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații