Charadriiformes > Laridae > Specia Hydroprogne caspia
Expand pic

Pescăriţă mare

Hydroprogne caspia

Deschide galerie
Foto: Mihai Baciu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCharadriiformes

FamiliaLaridae

Specia Hydroprogne caspia

Descriere

Este cea mai mare specie de chiră. Sexele sunt asemănătoare. Adulții au ciocul masiv, de culoare roșu, cu vârful negru în proporții variate, coada bifurcată și picioarele negre. Penajul general este de culoare albă, cu vârful aripilor și creștetul capului de culoare neagră, creștetul prezentând striații albe în penajul de iarnă. Juvenilii diferă prin penajul alb cu striații negre-maronii pe partea dorsală. ciocul portocaliu și picioarele mai deschise la culoare. Lungimea corpului este de 48 - 56 cm, anvergura aripilor este de 127 - 140 de cm, iar greutatea de 574 – 782 de grame.

Etimologia denumirii știintifice

Numele genului provine din cuvântul grecesc hudros - apă și cuvântul latin progne - rândunică. Numele speciei provine din denumirea în latină a Mării Caspice - caspia.

Localizare și comportament

Distribuție 
Specia are o distribuție largă la nivel global, dar fragmentată. Este prezentă în America de Nord, Asia, Australia, Noua Zeelandă, iar în Europa este cuibărește izolat în partea nordică și estică. În partea sudică a distribuției specia este rezidentă. În România apare în perioada de migrație în zonele umede cu ape relativ adânci, mai ales la malul Mării Negre și în Delta Dunării. Indivizii care cuibăresc în Europa iernează în Africa și în Orientul Mijlociu.
Fenologie 
Este o specie migratoare care nu cuibărește în România. Este prezentă în România în perioada de pasaj, primăvara și toamna, dar și în lunile de vară.
Habitate 
Specia preferă atât pentru cuibărire cât și în perioada de pasaj zonele costiere, lacurile și acumulările mari și cu ape relativ adânci, propice pentru hrănire, cuibărind pe insule și bancuri de nisip izolate, pentru a se proteja de prădători.
Hrană 
Specia se hrănește în principal cu pești de mărime mică și medie, dar consumă și ouăle și puii altor păsări, sau hoituri. Se hrănește de obicei în grupuri mici și uneori solitar, capturând peștii prin plonjare în apă. Uneori fură hrana capturată de alte specii de chire sau pescăruși.
Informații suplimentare
Specia este foarte sensibilă la factori perturbatori în perioada de cuibărire, întreaga colonie putând abandona cuibăritul mai ales dacă factorii perturbatori afectează colonia la începutul perioadei de reproducere.

Populație

Populația mondială a speciei este estimată la 250 000 - 470 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 11 800 - 14 800 perechi cuibăritoare, tendința populațională la nivel european fiind crescătoare.

Reproducere

Perioada de reproducere începe în luna aprilie în emisfera nordică, respectiv în luna septembrie în emisfera sudică. Depune 2-3 ouă pe care le clocește pentru 26 - 28 de zile. Puii părăsesc cuibul la 3 zile după eclozare, fiind capabili de zbor după o perioadă de 35 - 45 de zile. Adulții îngrijesc puii pentru o perioadă prelungită, uneori continuând cu intensitate mai mică și în cartierele de iernare. Cuibărește colonial dar și solitar. Coloniile unde reproducerea s-a realizat cu succes sunt refolosite pentru mult timp, existând colonii active actual, găsite în urmă cu aproximativ un secol.

Galerie poze și ilustrații