Foto: Viorel Arghiuș

Descriere

Este o specie de limicolă (păsări de țărm) de talie mare, ce prezintă dimorfism sexual redus. Penajul general este relativ uniform, gri-maroniu pestriț, cu remigele primare externe negricioase, ia târtița și partea inferioară a spatelui sunt albe, constrastul cu restul penajului fiind ușor vizibil în zbor. Picioarele sunt cenușii, iar ciocul este foarte mare și curbat în jos, mai lung în cazul femelei și mai scurt în cazul masculului, juvenilii având deseori ciocul foarte scurt, ușor de confundat cu cel al culicului mic. Lungimea corpului este de 50 - 60 cm, anvergura de 80 - 100 cm, iar greutatea este de 410 - 1010 g în cazul masculului și 475 - 1360 g în cazul femelei.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen provine din alăturarea cuvintelor grecești neo - nou și menia - lună, cu referire la forma ciocului sub formă de semilună (lună nouă). Numele speciei provine din cuvântul latin arquatus - arcuit.

Localizare și comportament

Distribuție
Specia cuibărește în jumătatea nordică a Europei, iar în Asia cuibărește în jumătatea sudică a Siberiei, nordul Mongoliei, nordul Kazahstanului și nordul Chinei. Populațiile din vestul Europei sunt sedentare. Iernează în sudul și vestul Europei, Africa și jumătatea sudică a Asiei, mai ales de-a lungul țărmurilor. În România, specia apare în perioada de pasaj și de iernare în aproape toate zonele umede de la altitudini joase, dar mai ales în sudul și sud-estul țării.
Fenologie
Nu cuibărește în România. Este prezentă doar în perioadele de pasaj și iernare, indivizi necuibăritori fiind prezenți și în intervalul de timp desemnat pentru cuibărire.
Habitate
Specia cuibărește în zone umede bogate în vegetație, cum sunt mlaștinile, turbăriile, habitatele costiere, dar și pajiștile umede sau alte habitate deschise. În România, specia este observată pe malul apelor, mai ales în zona lagunară și costieră.
Hrană
Specia consumă în general nevertebrate specifice zonelor cu maluri (anelide, moluște, crustacee etc.), dar și vertebrate de mici dimensiuni (pești, amfibieni, șopârle, uneori și micromamifere sau păsări de mici dimensiuni) precum și hrană vegetală (semințe și fructe).

Populație

Populația mondială a speciei este de 835 000 - 1 310 000 indivizi. Populația europeană a speciei este estimată la 212 000 - 292 000 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind descrescătoare în ultimii 30 de ani.

Reproducere

Perioada de cuibărire se desfășoară în intervalul aprilie - iulie. Depune o singură pontă pe an, formată din 4 ouă (de obicei 2 - 5 ouă), incubate pentru 27 - 29 de zile de către ambii parteneri. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și sunt capabili de zbor la 32 - 38 de zile de la eclozare. Cuibul este o adăncitură superficială în pământ, căptușită cu iarbă, și este plasat în zone deschise sau ascuns în vegetație.

Amenințări și măsuri de conservare

Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de pierderea sau degradarea habitatelor: reîmpădurirea zonelor deschise în urma succesiunii ecologice, abandonul zonelor cultivate în mod extensiv, intesificarea agriculturii, lucrările de drenare etc.

Galerie poze și ilustrații