Charadriiformes > Charadriidae > Specia Vanellus vanellus
Expand pic

Nagâţ

Vanellus vanellus

Deschide galerie
Foto: Marius Iana
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCharadriiformes

FamiliaCharadriidae

Specia Vanellus vanellus

01:32

Descriere

Este o specie de pasăre limicolă de talie medie, cu siluetă distinctă și aripi foarte rotunjite în zbor, ce prezintă dimorfism sexual. Penajul de pe spate, aripi și coadă este negricios cu reflexii verzui-movalii mai ales pe partea dorsală. Abdomenul, partea superioară a cozii, vârful aripilor precum și acoperitoarele subalare sunt albe. Baza târtiței și subcodalele sunt de culoare ruginie. În penaj nupțial, masculul se deosebește de femelă prin creasta mai lungă, aripile mai puțin rotunjite în zbor, precum și prin penajul negru bine definit de pe piept și cap, la femelă penajul negru din aceste regiuni ale corpului fiind intercalat cu penaj alb, cu aspect pestriț. Lungimea corpului este de 28 - 31 de cm, anvergura de 82 - 87 cm și greutatea de 128 - 330 g.

Etimologia denumirii știintifice

Numele genului și al speciei vanellus - este denumirea acestuia în italiană și provine din cuvântul latin vannus - evantai mic, făcând referire la forma aripilor și la sunetul scos de acestea în zbor.

Localizare și comportament

Distribuție
Specia are o distribuție largă la nivelul Palearcticului de vest, fiind prezentă pe aproape tot teritoriul Europei, Turcia, în Asia din vestul Siberiei și nord-vestul Iranului, Kazahstan, Mongolia, până în estul Siberiei și nordul-estul Chinei. Unele populații din vestul și sud-vestul distribuției sunt sedentare. În România, specia este distribuită pe tot teritoriul țării cu excepția zonelor montane și sub-montane.
Fenologie
Specia cuibărește în România, marea majoritate a exemplarelor fiind migratoare. Este prezentă în numere mai mici și în perioada rece a anului, mai ales în sudul țării.
Habitate
Nagâțul cuibărește într-o varietate mare de habitate deschise, cum sunt terenurile arabile, pășuni, fânațe, pajiști naturale sau zone umede. În afara sezonului de cuibărire preferă terenurile arabile cu arături proaspete, pajiștile, dar se hrănește și pe malul apelor.
Hrană
Specia se hrănește cu nevertebrate, mai ales cu râme, melci, păianjeni și diverse insecte împreună cu larvele acestora. Este o specie atât diurnă cât și nocturnă. Uneori caută hrană tropăind pe sol, nevertebratele fiind mai ușor de observat și capturat.

Populație

Populația mondială a speciei este estimată la 5 600 000 - 10 500 000 de indivizi. Populația europeană a speciei este estimată la 1 590 000 - 2 580 000 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind în declin moderat. Populația din România este estimată la 65 000 - 130 000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională la nivel național fiind fluctuantă.

Reproducere

Perioada de reproducere începe în intervalul martie - iunie. Ponta este formată de obicei din 4 ouă (ocazional 2 sau 3), depuse într-o perioadă de aproximativ 5 zile și sunt clocite pentru o perioadă de 21-29 zile de la ultimul ou depus. Puii sunt îngrijiți de ambii părinți și sunt capabili de zbor după 5-6 săptămâni. Este o specie monogamă pe parcursul unui sezon, dar poate fi și poligamă. Cuibărește solitar și este teritorială pe parcursul perioadei de clocire. Cuibul este sub forma unei adâncituri superficiale în sol, acoperită cu material vegetal, situat de obicei în zone cu vegetație scundă.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații