RegnulAnimalia
ClasaAves
OrdinulCharadriiformes
FamiliaCharadriidae
Specia Charadrius alexandrinus
Descriere
Este o specie de pasăre limicolă de talie mică. Penajul corpului este alb pe piept și abdomen, iar spatele este gri. Prezintă un colier de culoare albă, câte o linie neagră orizontală pe lateralele pieptului, dungă neagră în spatele ochilor, iar sprânceana și funtea sunt de culoare albă cu partea superioară a frunții de culoare neagră. Masculii în perioada de cuibărit au creștetul ușor roșcat, variabil ca intensitate. Picioarele și ciocul sunt negre. În zbor, prezintă pe fiecare aripă câte o dungă albă contrastantă, flancată de negru. Lungimea corpului este de 15 - 17.5 cm, anvergura de 42 - 47 cm, iar greutatea este de 32 - 56 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele genului provine din cuvantul grecesc kharadrios - pasăre care se găsește în canioane sau pe malul apelor. Numele speciei provine din cuvândul latin alexandrinus - din Alexandria.
Localizare și comportament
Distribuție
Prundărașul de sărătură cuibărește din sud-estul Europei, până în estul Asiei, de-a lungul zonei temperate, dar și în nordul Africii și mai fragmentat în sudul Asiei, aceste populații fiind sedentare. În România, specia cuibărește în Dobrogea și în Câmpia Bărăganului.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind prezentă doar în perioada de cuibărire și pasaj. Iernează în jumătatea nordică a Africii (mai ales la sud și est de Deșertul Sahara), în sudul Asiei și fragmentat în sudul Europei.
Habitate
Preferă sărăturile, malurile lagunelor, malurile diferitelor corpuri de apă sărate, maluri ale apelor nepermanente și bălțile extinse formate în zonele de coastă etc.
Hrană
Corsumă preponderent nevertebrate (crustacee mici, moluște, viermi, râme și insecte) din zonele mâloase aflate la marginea habitatelor acvatice, mai ales a sărăturilor. Uneori lovește mâlul rapid cu picioarele, strategie utilizată pentru a face prada vizibilă și ușor de capturat. Se hrănește deseori în grupuri, uneori împreună cu alte specii de păsări limicole.
Populație
Populația la nivel mondial a speciei este estimată la 290 000 - 460 000 de indivizi. Populația Europeană este estimată la 21 500 - 34 800 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind descrescătoare în ultimii 15 ani. Populația din România este estimată la 180 - 500 de perechi, iar tendința populațională la nivel național este estimată ca fiind descrescătoare.
Reproducere
Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul aprilie - iulie. Depunde 2 - 3 ouă care sunt incubate pentru 23 - 29 de zile. Femela clocește ziua, iar masculul noaptea. Puii sunt capabili de zbor la 27 - 31 de zile de la eclozare. Cuibul este de obicei plasat pe malul apelor în zonele deschise, cu puțină vegetație și este sub forma unei adâncituri în sol, impodobită cu pietricele, fragmente de scoici și material vegetal.
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de degradarea zonelor umede, mai ales din proximitatea zonelor costiere, prin reducerea suprafețelor cu habitate naturale și prin turismul sezonier care se extinde în zonele naturale, poluarea apelor de suprafață, schimbarea utilizării terenurilor, regularizarea cursurilor apelor curgătoare etc.
