Descriere
Specie de pasăre de talie medie, ușor de recunoscut după penajul relativ uniform negru-cenușiu. Sexele sunt asemănătoare. Capul este mic și rotund, de culoare neagră, contrastând cu restul corpului de culoare cenușiu-închis. Irisul este roșu, iar ciocul alb se continuă cu un scut facial alb. Picioarele sunt puternice, de culoare galben-verzui, cu degetele lungi, lobate. Juvenilii au penajul mai deschis la culoare, cenușiu, cu gâtul și obrajii de culoare alb-cenușiu. Lungimea corpului este de 36 - 39 cm, anvergura aripilor este de 70 - 80 cm, iar greutatea este de 610 - 1200 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele genului Fulica provine din denumirea în latină a lișiței. Numele speciei provine din cuvântul latin ater - negru, întunecat, cu referire la coloritul general al păsării.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție largă, ocupând aproape toată Europa, nordul Africii, jumătatea sudică a Asiei, Australia și Noua Zeelandă. Populațiile din zona sudică a distribuției sunt rezidente, teritoriile de iernare extinzându-se la sud de aceste zone. În România, specia cuibărește în majoritatea habitatelor acvatice cu excepția zonelor montane.
Fenologie
Specia cuibărește în România și este prezentă pe tot parcursul anului. În perioada de pasaj și iernare apar aglomerări de indivizi în cadrul suprafețelor acvatice, existând un influx de indivizi din populațiile nordice, efectivele populaționale din perioadele reci depinzând mult de gradul de acoperire cu gheață a habitatelor acvatice.
Habitate
Specia este prezentă în majoritatea habitatelor acvatice, preferându-le pe cele cu apă stătătoare sau lin curgătoare, puțin adâncă, cu vegetație submersă abundentă și vegetație palustră. În perioada de cuibărire poate folosi și zonele inundate sau habitatele umede temporare.
Hrană
Este o specie omnivoră, preferând mai ales plante acvatice și semințele acestora, precum și alte materiale vegetale aparținând plantelor din vecinătatea habitatelor acvatice. Hrana de origine animală este constituită din nevertebrate care trăiesc în mediul acvatic, dar și pești, amfibieni, micromamifere, păsări de dimensiuni mici și ouăle acestora.
Alte informații
Este o specie gregară, monogamă, iar în perioada de cuibărire își apără cu tenacitate teritoriul.
Populație
Populația globală a speciei este estimată la 7 950 000 - 9 750 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 945 000 - 1 550 000 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind în scădere. Populația din România este estimată la 66 888 - 79 370 de perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere se desfășoară între lunile februarie și septembrie, mai concentrat în perioada martie - iulie. Ponta este formată din 1 - 14 ouă, clocite de ambii parteneri pentru o perioadă de 21 - 26 de zile. Puii sunt nidifugi și sunt hrăniți la cuib pentru 3 - 4 zile, apoi sunt îngrijiți de ambii părinți pentru mai mult timp, de multe ori aceștia divizând grupul de pui. Juvenilii din prima pontă din an pot ajuta la creșterea puilor rezultați din ponta următoare (poate depune două ponte într-un sezon). Cuibul este plasat de obicei pe vegetație plutitoare sau submersă, direct pe fundul apei atunci când aceasta nu este adâncă, uneori pe mici insule sau alte corpuri izolate în apă, astfel, scăderea nivelului apei putând duce la izolarea cuibului față de corpurile de apă. Cuibul este construit de ambii părinți, din tulpini, frunze, rădăcini, scoarță și alte materiale vegetale, putând fi ridicat atunci când nivelul apei crește.
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de pierderea și degradarea habitatelor acvatice prin activități ca: drenarea zonelor umede, schimbarea utilizării terenurilor, incendierea vegetației palustre etc. Alte amenințări asupra speciei sunt: vânătoarea, ingerarea alicelor de plumb urmată de intoxicare și înecul cauzat de plasele de pescuit.
