Descriere
Este o specie de pasăre de talie medie din familia Rallidae (ce include cârsteii și lișițele). Sexele sunt asemănătoare, dar femela e mai mică. Coloritul general este gri-ardezie, cu o linie albă pe laterale. Capul este negru, fruntea roșie și ciocul roșu cu vârf galben fiind vizibile prin contrast. Irisul e roșu. Penele subcodale sunt albe, vizibile prin mișcările constante ale cozii. Picioarele și degetele sunt lungi, de culoare verde. Lungimea corpului este de 30-38 cm, iar anvergura aripilor este de 50 - 55 cm.
Etimologia denumirii știintifice
Numele genului Gallinula provine din diminutivul latines al substantivului găină - gallina. Numele speciei provine din cuvintele grecești chloros - verde gălbui, și pus - picior.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție largă în regiunea Palearctică și Africa. Cuibărește în toată Europa, cu excepția nordului Scandinaviei, Asia Centrală și Sudică, nordul, centrul și sudul Africii. La noi cuibărește pe întreg teritoriul, cu excepția zonelor de dealuri înalte și montane, însă este condiționată de prezența zonelor umede. Migratoare parțială, doar când condițiile climatice extreme provoacă înghețul zonelor umede. Migrează pe distanțe scurte, în zona Mediteranei sau nordul Africii.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind parțial migratoare, sedentarismul fiind mai accentuat în zonele sudice ale țării.
Habitate
Este o specie acvatică, specialistă de mlaștini, zone umede cu multă vegetație. Cuibărește pe lacuri, bălți, canale (uneori canale de irigație), râuri lent curgătoare, alte ochiuri de apă (nu foarte întinse), unde vegetația acvatică este prezentă abundent.
Hrană
Este o specie omnivoră, preferând mai ales plante nevertebrate acvatice, plante acvatice și semințele acestora, precum și alte materiale vegetale aparținând plantelor din vecinătatea habitatelor acvatice. Hrana de origine animală este constituită din nevertebrate care trăiesc în mediul acvatic, dar și pești mici sau amfibieni.
Alte informații
Este o specie foarte secretivă, adesea sunetele pe care le scoate fiind singurele indicii ale prezenței sale.
Populație
Populația globală a speciei este estimată la 9 069 000 - 13 527 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 896 000 - 1 340 000 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind în scădere. Populația din România este estimată la 36 602 - 61 719 de perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere
Cuibăritul începe de obicei de la sfârșitul lunii martie - începutul lunii aprilie. Ponta constă din 2 - 17 ouă, clocite de către ambii parteneri, timp de 17 - 22 de zile. Puii nidifugi rămân în cuib 1 - 2 zile, înoată din ziua a treia și se scufundă după 8 zile. Sunt hrăniți de părinți și de juvenilii din pontele anterioare până la 45 de zile, dar se hrănesc independent după 21 - 25 de zile. Cuibul este construit pe vegetația acvatică plutitoare sau în vegetația emergentă, până la un metru deasupra apei. Ambii parteneri construiesc cuibul, din crenguțe, stuf, papură, ajutați uneori de alți membrii ai grupului.
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de pierderea și degradarea habitatelor acvatice prin activități ca: drenarea zonelor umede, secarea mlaștinilor și a lacurilor, incendierea vegetatiei palustre etc. O amenințare suplimentară este reprezentată și de înecul cauzat de plasele de pescuit.
