Descriere
Este o specie de pasăre de talie mică, comparativ cu alte specii din familia sa. Penajul este maro-gălbui cu pete brun închise pe părțile dorsale, piept și cap și cu dungi înguste deschise, dorsale și pe flancuri. Dimorfismul sexual este redus, masculul are partea centrală a gâtului neagră, iar femela are gâtul alb-murdar. Lungimea corpului este de 16-18 cm şi are o greutate medie de 70-155 g. Anvergura este de 32-35 cm.
Etimologia denumirii știintifice
Atât numele genului cât și al speciei (Coturnix) provin din numele latin al prepeliței.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție largă în zonele temperate și mediteraneene din Europa, în zonele vestice și centrale ale Asiei precum și în estul și sudul Africii. În nordul Europei ajunge până în peninsula Scandinavă. La noi prepelița cuibărește din zonele de câmpie până în zonele sub montane, pe întreg teritoriul țării, evitând doar zonele foarte înalte și pe cele acoperite de habitate forestiere întinse.
Fenologie
Este o specie migratoare, care cuibărește în România. Sosește în general în luna aprilie și pleacă înapoi în cartierele de iernare în luna septembrie - începutul lunii octombrie. Un număr mic de indivizi pot fi observați și iarna, în special în sudul țării.
Habitate
Prepelița cuibărește în zone deschise întinse, precum pajiști cu puține tufe și terenuri agricole. Preferă zonele de câmpie sau depresiuni largi cu pajiști, terenuri agricole sau zone mozaicate; este prezentă inclusiv în monoculturi agricole întinse. Se camuflează în vegetația deasă și rar poate fi observată în detaliu.
Hrană
Este o specie oportunistă; consumă în special semințe de ierburi, plante ruderale și cereale. De asemenea se hrănește și cu nevertebrate (viermi, moluște, furnici, păianjeni etc), pe care le culege din vegetație sau le poate extrage din sol.
Alte informații
Datorită cântecului trisilabic ”pitpalac”, emis de către mascul, specia a primit și denumirea populară de pitpalac. Cântecul poate fi auzit în special în amurg și în zori sau în timpul zilei în perioada de reproducere.
Populație
Populația globală este estimată la 15 000 000-35 000 000 de indivizi. Populația Europeană este estimată la 3 320 000-6 720 000 de masculi teritoriali, tendința populațională la nivel european fiind fluctuantă. În România, populația este estimată la 870 770-1 177 084 de masculi teritoriali, tendința populațională fiind considerată incertă.
Reproducere
Perioada de reproducere diferă în funcție de zona de distribuție; în nordul Europei perioada începe la mijlocul lunii mai și durează până în august, iar în sudul Europei are loc de la sfârșitul lunii martie până la jumătatea lunii iunie. Depune o singură pontă pe an, formată din 8-13 ouă; incubația durează 17-20 de zile și este realizată numai de către femelă. Puii sunt nidifugi, însă devin independenți doar după 50-70 de zile de la eclozare. Cuibul este amplasat adesea în culturi sau alt tip de vegetație ierboasă și constă dintr-o adâncitură în sol căptușită cu material vegetal.
Amenințări și măsuri de conservare
Principala amenințare este reprezentată de pierderea și degradarea habitatului cauzată de intensificarea agriculturii; folosirea pe scară largă a pesticidelor în agricultură duce la diminuarea resurselor de hrană în special în perioada de reproducere a speciei. O altă amenințare este vânătoarea (atât în zonele de cuibărit, cât și în zone de migrație din sudul Europei) și braconajul în zonele de migrație intensă (de exemplu prin amplasarea de plase în zonele de coastă ale Mării Mediterane). Alte amenințări sunt reprezentate de: hibridizarea cu prepelița japoneză (în sudul Europei), fluctuațiile climatice pe termen lung și seceta în zonele de iernare sub-sahariane.
