Descriere
Este o specie de pasăre de talie medie, cu corpul compact și rotunjit. Capul este mic și rotunjit, cu fața și gâtul maro-portocalii. Pe flancuri are benzi maro-castanii, vermicule fine gri-cenușii pe piept și o pată brună în formă de potcoavă pe abdomen. Prezintă dimorfism sexual redus; masculul are un colorit general mai contrastant, iar femela are pata de pe abdomen mai mică și mai puțin evidentă. La juvenili penajul este maro-gălbui și gri-maroniu, fără portocaliu pe gât, piept gri și pată pe abdomen. Lungimea corpului este de 28-32 cm şi are o greutate medie de 310-600 g. Anvergura este de 45-48 cm.
Etimologia denumirii știintifice
Atât numele genului cât și al speciei (Perdix) provin din numele grecesc și latin al potârnichii.
Localizare și comportament
Distribuție
În mod nativ, specia este prezentă în Europa și vestul Asiei. În Europa cuibărește din zona Mediteranei, până în peninsula Scandinavă. Potârnichea a fost introdusă (pentru a fi vânată) și în America de Nord, fiind momentan răspândită ca specie cuibăritoare în nordul Statelor Unite ale Americii și sudul Canadei. A fost introdusă și în alte locații (Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă), tot pentru a fi vânată, însă nu a format populații stabile. La noi specia cuibărește pe aproape întreg teritoriul, unde găsește zone deschise. Lipsește doar în zonele muntoase înalte și în zonele cu acoperire mare de habitate forestiere.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară.
Habitate
Potârnichea cuibărește în zonele deschise sau semideschise întinse, preferând zonele plate (câmpie, depresiuni intramontane). Cuibărește în zone cu terenuri agricole ce au fâșii de vegetație lemnoasă (tufe) sau alte zone de refugiu, preferabil în sau lângă terenurile cultivate, precum și în pajiști deschise sau cu tufăriș.
Hrană
Specia consumă preponderent hrană de origine vegetală, în special cereale, diverse semințe și frunze. Ocazional consumă și nevertebrate: coleoptere și afide. În primele două săptâmâni de viață, puii se hrănesc cu nevertebrate: afide, larve de muște, gândaci etc.
Alte informații
Potârnichea este o pasăre socială, aceasta formează grupuri de 5-20 indivizi, cu excepția perioadei de reproducere când se formează perechile care își marchează teritoriul.
Deși nu avem o confirmare statistică a tendinței populaționale în România, pe baza datelor existente, sunt semne îngrijorătoare că specia a suferit un declin major în ultimii 20 de ani în România. Acest fapt a stat la baza introducerii potârnichii în lista speciilor prioritare, pentru a impulsiona activitățile de monitorizare a speciei în scopul clarificării tendinței naționale și a amenințărilor la care este supusă.
Populație
Populația globală este estimată la 3 900 000-7 600 000 de indivizi. Populația Europeană este estimată la 1 380 000-2 670 000 de perechi. Tendința populațională atât la nivel european cât și global este în scădere. În România, populația este estimată la 40 000 - 100 000 de perechi, tendința populațională fiind incertă (datele puține nu permit concluzii statistice clare).
Reproducere
Perioada de reproducere diferă în funcție de zona de distribuție. Ponta este formată din 15 -17 ouă, incubația este realizată de către femelă timp de 23 - 25 de zile. Puii sunt nidifugi (părăsesc cuibui imediat după eclozare) și își urmează mama, care are grijă de ei, până devin independenți. Cuibul este construit la baza unor tufe, sau a unei fâșii de vegetație deasă și constă dintr-o adâncitură în sol de 10-20 cm, căptușită cu materiale vegetale.
Amenințări și măsuri de conservare
Principala amenințare este reprezentată de pierderea și degradarea habitatului cauzată de intensificarea agriculturii. Distrugerea mozaicului tradițional specific prin unirea parcelelor și eliminarea benzilor naturale de vegetație și a tufărișurilor reprezintă cauza majoră a degradării habitatelor. De asemenea, folosirea pe scară largă a pesticidelor în agricultură duce la diminuarea resurselor de hrană în special în perioada de reproducere a speciei. Alte amenințări sunt reprezentate de: arderea vegetației din pajiștile utilizate de specie ca habitat de cuibărit, eliminarea benzilor de arbuști dintre parcelele cu agricultură intensivă, braconajul și vânătoarea.
