Descriere
Este o specie de pasăre de talie medie din familia Phasianidae. Corpul este îndesat și rotunjit; capul și ciocul sunt mici. Penajul are un colorit complex, gri pe partea dorsală, aripile maronii, respectiv albicios pe partea ventrală, cu pete brune și roșcate. Prezintă dimorfism sexual redus; masculul are gușa neagră, înconjurată de alb; coada gri, cu o bandă terminală neagră proeminentă și o creastă scurtă, care poate fi ridicată; la femelă, coloritul general este mai șters, creasta este mai mică și gușa maronie cu pete albe, nu neagră. Lungimea corpului este de 34-39 cm și are o greutate medie de 305-430 g.
Etimologia denumirii știintifice
Atât numele genului (Bonasa) cât și al speciei (bonasia) provin din numele latin al ieruncii, care etimologic provine din cuvintele latine bona - bună și assum - friptură (cu referire la specie ca pasăre de interes cinegetic).
Localizare și comportament
Distribuție
Ierunca are o distribuție foarte largă în întreaga regiune Palearctică, în zonele temperate, boreale și de taiga. În Europa este prezentă în zona centrală (mai ales asociată cu masivele muntoase) și nordică (lipsește în vest). În România specia este asociată cu lanțul Carpatic, fiind prezentă în zona montană împădurită (de la aproximativ 600 de metri altitudine în sus).
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară.
Habitate
Ierunca este prezentă ca specie cuibăritoare în pădurile de conifere și în cele mixte, compacte, preferând pădurile mai umede cu subarboret dens și molizi răzleți și luminșurile sau văile umede ușor mai deschise, cu subarboret bogat (adesea zmeuriș, mure sau alte tufe). Poate fi observată pe sol, în locuri umbroase sau la înălțime pe ramurile arborilor.
Hrană
Specia consumă preponderent hrană de origine vegetală. Dieta diferă în funcție de perioada anului; iarna se hrănește cu semințe, amenți, muguri și crenguțe de arin, mesteacăn sau alun, iar primăvara consumă frunzele acestor arbori, precum și frunze și flori ale plantelor ierboase. Vara consumă fructe de: merișor, afin, coacăz, mur, zmeur, etc. iar toamna fructe de: scoruș și păducel, ghinde și diverse semințe. Puii sunt hrăniți în primele săptămâni cu nevertebrate: artropode, furnici și larvele acestora, omizi, lăcuste, păianjeni etc.
Alte informații
Ierunca are 12 subspecii pe cuprinsul arealului de distribuție, însă în România este prezentă doar subspecia nominală, B.b.bonasia.
Populație
Populația globală este estimată la 9 800 000-19 400 000 de indivizi. Populația Europeană este estimată la 1 480 000-2 920 000 de perechi. Tendința populațională la nivel european este stabilă. În România, populația este estimată la 10 000 - 22 500 de perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere începe în aprilie-mai. Femela depune de obicei 7-11 ouă, incubația durează 23-27 de zile. Puii devin capabili de zbor la circa 15 zile după eclozare. Cuibul este amplasat la baza unui tufiș sau sub rădăcinile unui arbore căzut, acesta fiind construit de către femelă și constă într-o mică adâncitură la nivelul solului, pe care o căptușește cu materiale vegetale.
Amenințări și măsuri de conservare
Principala amenințare asupra speciei este legată de pierderea și degradarea habitatului cauzată de exploatările forestiere. Alte amenințări asupra speciei sunt: vânătoarea și braconajul.
