Anseriformes > Anatidae > Specia Bucephala clangula
Expand pic

Raţă sunătoare

Bucephala clangula

Deschide galerie
Foto: Răzvan Zinică
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulAnseriformes

FamiliaAnatidae

Specia Bucephala clangula

Descriere

Este o specie de rață de talie medie. Asemenea majorității speciilor de rațe, dimorfismul sexual este accentuat. Are corpul compact, gâtul scurt și capul relativ mare cu creștetul ascuțit, căpătând o formă triunghiulară. În toate formele de penaj prezintă oglindă albă. Masculul are capul negru cu reflexe verzui, abdomenul și gâtul alb, iar spatele negru. Femela are capul maro, abdomenul și gâtul gri iar spatele negru marmorat. Lungimea corpului este de 40 - 48 cm, anvergura de 62 - 77 cm și greutatea de aproximativ 888–1406 g în cazul masculului și de 500–1133 g în cazul femelei.

Etimologia denumirii știintifice

Denumirea de specie provine din cuvintele grecești bous - taur și kephale - cap, iar denumirea de specie provine din cuvântul latin clangere - a răsuna.

Localizare și comportament

Distribuție
Specia cuibărește pe o arie foarte largă în toată emisfera nordică, la latitudini medii și mari. În Europa cuibărește pe arii largi în regiunile nord-estice (în special zona Baltică și nordul Rusiei) și peninsula Scandinavă . În rest (Europa centrală și de Est), locațiile de cuibărire sunt izolate. În România specia cuibărește izolat în Delta Dunării. În perioada rece, poate fi văzută în toate regiunile țării (în zonele joase sau de deal) pe bazinele acvatice dezghețate, mii de exemplare iernând la noi.
Fenologie
Specia este cuibăritoare în România, însă izolat în doar două locații cunoscute în Delta Dunării. Majoritatea exemplarelor prezente le noi se găsesc în perioada rece și sunt exemplare nordice care iernează aici.
Habitate
Cuibărește în zone acvatice, lacuri sau râuri, înconjurate de habitate forestiere (preponderent conifere, pentru amplasarea cuibului). În perioada de iernare poate fi observată pe orice corp de apă dezghețat.
Hrană
Rața sunătoare este omnivoră, însă mare parte din dietă constă în specii de nevertebrate acvatice (moluște, crustacee și insecte acvatice) sau vertebrate (pești mici, inclusiv icre, amfibieni). Consumă și materie vegetală (mai ales toamna), în special fructe, semințe și muguri alte plantelor acvatice sau palustre.
Alte informații
Atât numele latin cât și cel românesc este o descriere a vocalizei speciei, care în perioada de curtare scoate o serie de sunete destul de puternice.
România se află la marginea arealului de cuibărire a speciei, mica populație cuibăritoare din Delta Dunării fiind una relictă și izolată.

Populație

Populația globală este estimată la 2 700 000 - 4 700 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 489 000 - 623 000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională la nivel european fiind stabilă. Populația cuibăritoare din România este estimată la 2 - 10 perechi, tendința populațională fiind de asemenea stabilă.

Reproducere

Perioada de reproducere începe în luna aprilie-mai, iar depunerea ouălor are loc începând cu luna mai. Femela depune de obicei 8-11 ouă, pe care le clocește singură. Incubarea durează 28-32 de zile. Părăsesc cuibul la 24-36 de ore de la eclozare. Puii devin zburători la 45-50 de zile, fiind îngrijiți doar de femele. Cuiburile sunt amplasate în apropierea apei, de obicei în scorburi de arbori.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații