Descriere
Este o specie de rață de talie medie. Ca și la toate speciile de rațe, dimorfismul sexual este accentuat. Femela are un colorit general maroniu, cu spatele mai închis la culoare și flancurile mai deschise; capul și gâtul au o nuanță castanie, iar moțul este foarte slab conturat. Masculul are spatele, capul și gâtul negre, iar flancurile albe; moțul caracteristic speciei este bine dezvoltat și foarte vizibil. Lungimea corpului este de 40-47 cm și are o greutate medie de 560-1020 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 65-72 cm.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen (Aythya) este numele grecesc al unei specii marine neidentificate, iar numele de specie provine din cuvintele latine fuligo – funingine lat și gula – gât, cu referire la picioarele coloritul închis la culoare al gâtului.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia cuibărește pe o arie foarte largă, în toată regiunea Palearctică, din Europa de Vest, până pe coastele Pacificului, la latitudini medii și mari. În România specia cuibărește izolat și localizat, în foarte puține zone, în câteva locații de-a lungul Oltului și în Câmpia de Vest.
Fenologie
Cuibărește în România, fiind prezentă la noi tot timpul anului. Abundența însă nu este constantă. În perioada de cuibărit este mult dispersată, și în numere foarte mici, în general în locurile de cuibărit. Toamna și peste iarnă, se adună în grupuri mari pe suprafețele acvatice care nu îngheață. Numărul de exemplare este mult mai mare, fiind suplimentat de rațele nordice care vin să ierneze în România.
Habitate
Foarte rară și localizată în România în perioada de cuibărit, ocupă habitate acvatice cu vegetație de-a lungul lacurilor de baraj sau cele naturale de câmpie. În restul teritoriului, preferă zone umede din zonele joase, cu lacuri eutrofice, adesea cu insule pentru cuibărit. În sezonul de iarnă se adună în numere mari, pe suprafețele de apă deschise, la început mult mai dispersat, iar apoi, concentrat pe acele suprafețe care nu îngheață (în general lacurile mari de baraj).
Hrană
Rața moțată este omnivoră, însă mare parte din dietă constă în specii de moluște, crustacee și insecte acvatice, după care se scufundă la adâncimi de 3 până la 14 metri, unde stă în medie 20 de secunde. Consumă și materie vegetală, în special fructe, semințe și muguri alte plantelor acvatice sau palustre.
Alte informații
Este o specie foarte gregară, pe perioada de iarnă adunându-se în stoluri de câteva mii de indivizi.
Populație
Populația globală este estimată la 2 600 000 - 2 900 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 551 000 - 742 000 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 20 - 50 de perechi cuibăritoare. Având o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată stabilă. În România tendința populațională este ușor crescătoare.
Reproducere
Perioada de reproducere începe în luna mai, iar depunerea ouălor are loc începând cu a doua parte a lunii mai. Femela depune de obicei 8-11 ouă, pe care le clocește singură. Incubarea durează 23-28 de zile. Puii devin zburători la 45-50 de zile. Păsările cuibăresc izolat, uneori și în grupuri laxe, amplasând cuiburile la câțiva metri distanță. Cuiburile sunt amplasate în apropierea apei, direct pe sol, ascunse în vegetație; cuibărește izolat sau în grupuri răsfirate, uneori în cadrul coloniilor altor specii (pescăruș râzător).
Amenințări și măsuri de conservare
Este amenințată de degradarea și dispariția zonelor umede, poluarea habitatelor, în special de exploatările industriale (petrol și gaze în Siberia). De asemenea, intensificarea agriculturii poate duce la degradarea sau pierderea habitatelor.
