Descriere
Este o specie de rață de talie medie. Ca și la toate speciile de rațe, dimorfismul sexual este accentuat. Femela are un colorit general maroniu, marmorat, perfect pentru camuflaj în timpul clocirii ouălor. Masculul este viu colorat, capul este verde, pieptul și conturul lateral alb, partea centrală a flancurilor castanie, spatele și fundul negru. Masculul are oglinda (grupul de pene colorat din aripă) de culoare albastru deschis iar femela verde. Caracteristic ambelor sexe este ciocul de dimensiuni mari, foarte lat la vârf. Lungimea corpului este de 44-52 cm și are o greutate medie de 410-1100 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 73-82 cm.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen (Spatula) este cuvântul latin pentru lingură - cu referire la forma ciocului, iar numele de specie provine din cuvântul latin clypeata, însemnând purtător de scut (din clypeus - scut, cu referire tot la forma ciocului).
Localizare și comportament
Distribuție
Specia cuibărește pe o arie foarte largă, în toată emisfera nordică, din zonele cu climă temperată, până în zonele boreale. În România specia cuibărește localizat, în zonele joase, din Câmpia Transilvaniei, Câmpia de Vest, de-a lungul Oltului, zonele umede din Bărăgan sau de-a lungul litoralului. Nu cuibărește în Delta Dunării.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind prezentă la noi tot timpul anului. Prezența este constantă, însă în numere mult mai mici ca alte specii de rațe. În perioada de cuibărit este mult dispersată, iar toamna se adună în numere mai mari în zone de câmpie, pe habitate acvatice. Numărul de exemplare este cel mai mare în perioada de toamnă, peste iarnă rămânând în țară efective mult mai mici, specia iernând preponderent în zone mai sudice (din zona mediteraneană până în Africa centrală.
Habitate
În România este relativ localizată în perioada de cuibărit, ocupând habitate acvatice întinse din zonele joase, bogate în vegetație palustră și cu maluri mâloase (fără Delta Dunării). În sezonul de toamnă se adună în numere mari, pe suprafețele de apă deschise, la început mult mai dispersat, iar apoi, concentrat. În perioada de iarnă rămân mai puține exemplare, majoritatea iernând în zonele mediteraneene.
Hrană
Rața lingurar este omnivoră, însă preponderent carnivoră, mare parte din dietă constă în specii de nevertebrate acvatice (moluște, crustacee, insecte, viermi) pe care o consumă în zonele mâloase de țărm și apă mică. Consumă și materie vegetală, în special părți ale plantelor plutitoare.
Alte informații
Sistemul special de lamele din interiorul ciocului o ajută să filtreze mâlul, pentru a reține nevertebratele cu care se hrănește.
Populație
Populația globală este estimată la peste 6 500 000 - 7 000 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 170 000 - 233 000 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 300 - 1800 de perechi cuibăritoare. Având o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată stabilă, deși la nivel global populația este în declin. În România tendința populațională este deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere începe în aprilie, iar depunerea ouălor are loc începând cu prima parte a acestei luni. Femela depune de obicei 9-11 ouă, pe care le clocește singură. Masculul, de obicei, apără teritoriul perechii. Incubarea durează 22-27 de zile. Puii devin zburători la 36-45 de zile. Păsările cuibăresc izolat, uneori și în grupuri laxe, amplasând cuiburile la câțiva metri distanță. Cuiburile sunt amplasate în apropierea apei, direct pe sol, ascunse în vegetație; cuibărește izolat sau în grupuri răsfirate, nu neapărat în vegetație acvatică (uneori pajiști umede).
Amenințări și măsuri de conservare
Este amenințată de degradarea / dispariția zonelor umede, și poluarea habitatelor. Suplimentar, în anumite zone din arealul de distribuție, este amenințată de prădătorismul la cuib al speciilor invazive, poluare cu plumb (din cauza vânătorii, deși această specie nu este de interes major).
