Descriere
Călifarul alb este o specie de pasăre de talie medie ce prezintă dimorfism sexual. În zbor prezintă acoperitoarele albe, remigele primare negre și remigele secundare irizate-verzui. Penajul este alb pe abdomen, lateralele corpului și pe gât, capul și partea inferioară a gâtului sunt de culoare verzui-negricios, iar pe piept prezintă o bandă maro-ruginie, mai extinsă la mascul. Picioarele sunt rozalii, irisul maroniu, iar ciocul este roșu aprins, masculul având o protuberanță caracteristică (culmen concav proeminent). Lungimea corpului este de 58 - 67 cm, anvergura de 100 - 120 cm, iar greutatea este de 830 - 1500 g în cazul masculului și de 562 - 1250 g în cazul femelei.
Etimologia denumirii știintifice
Atât numele genului cât și al speciei provin din denumirea speciei în franceză - tadorne - călifar alb.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia cuibărește în aproape toată Europa (distribuție fragmentată), și în zona temperată a Asiei. Populațiile din jumătatea sudică și din vestul distribuției din Europa sunt rezidente. În România, specia cuibărește în Câmpia Română și Dobrogea, și foarte localizat în Moldova și Câmpia de Vest.
Fenologie
Specia cuibărește în România. În perioada rece a anului, pe întinderile de apă din zona litorală se aglomerează un număr considerabil de indivizi.
Habitate
Călifarul alb preferă habitatele acvatice de coastă, sărate sau salmastre, dar apare și în habitatele cu ape dulci cum sunt lacurile, mlaștinile și râurile.
Hrană
Specia se hrănește preponderent cu nevertebrate acvatice (moluște, crustacee, insecte etc.), dar și pești de dimensiuni mici sau materiale vegetale (alge, semințe, cereale). Se hrănește de obicei în zonele cu nămol expus, dar și în apă, prin imersarea părții superioare a corpului.
Alte informații
În perioada rece a anului, pe lacul Techirghiol se pot observa câteva mii de exemplare de călifar alb. Acest lac este folosit ca loc de repaus, unde se adună păsările imature pentru schimbarea penajului.
Populație
Populația globală este estimată la 625 000 - 750 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 50 800 - 68 900 de perechi, iar tendința populațională la nivel european este estimată ca fiind în creștere. Populația din România este estimată la 400 - 4000 de perechi, tendinața populațională la nivel național fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere începe din lunile aprilie/mai. Este o specie monogamă, perechile menținându-se pentru perioade mai lungi de timp. Depune o singură pontă pe an și cuibărește în grupuri mici sau solitar. Ponta este formată din 8 - 10 ouă care sunt clocite de către femelă. Puii sunt capabili de zbor la 45 - 50 de zile. Puii se strâng în creșe de până la 100 de indivizi, apărați de unul sau mai mulți adulți. Cuibul este construit din iarbă, mușchi, frunze, și este căptușit cu puf. Cuibul este amplasat în cavități în pământ, scorburi abandonate de mamifere, cavități ale arborilor, dar uneori și direct pe sol, în zonele mai sigure cum sunt insulele.
Amenințări și măsuri de conservare
Nu sunt amenințări majore actuale asupra speciei. Se poate menționa însă deranjul la locurile de năpârlire, când păsările sunt vulnerabile datorită faptului că nu pot zbura. Specia poate fi vulnerabilă în cazul epidemiilor de gripă aviară.
