Descriere
Călifarul roșu este o specie de pasăre de talie medie ce prezintă dimorfism sexual nu foarte accentuat. În zbor prezintă acoperitoarele albe, remigele primare negre și remigele secundare irizate-verzui. Penajul corpului este maroniu-portocaliu intens, iar penajul de pe cap este roșcat-gălbui deschis, albicios pe față și frunte (mai accentuat la femelă). Ciocul este negru-cenușiu, iar picioarele și ochii sunt de culoare neagră. Masculul se deosebește ușor de femelă prin prezența colierului negru în jurul gâtului. Lungimea corpului este de 61 - 71 cm, anvergura de 110 - 135 cm, iar greutatea este de 1200 - 1640 g în cazul masculului și de 925 - 1500 g în cazul femelei.
Etimologia denumirii știintifice
Numele genului provine din denumirea în franceză a călifarului alb - tadorne, iar numele speciei ferruginea provine din cuvântul latin ferruginus - de culoare roșie, ca rugina.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia cuibărește în estul și sud-estul Europei, zona temperată și sub-tropicală a Asiei, nord-vestul și estul Africii. Populațiile din Africa, cele din sud-estul Europei și cele din sud-vestul Asiei sunt rezidente. În România, specia cuibărește în Dobrogea, estul Câmpiei Române și localizat în Câmpia de Vest.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind rezidentă.
Habitate
Călifarul roșu preferă habitatele acvatice cu ape sărate sau salmastre localizate în zone deschise, dar apare și pe suprafețele acvatice cu ape dulci.
Hrană
Specia se hrănește preponderent cu iarbă, frunze, semințe și tulpini ale plantelor acvatice și palustre dar și cu materiale vegetale din culturi (orez și cereale). Consumă de asemenea și nevertebrate acvatice (viermi, insecte, crustacee, moluște), pești de dimensiuni mici și amfibieni. Se hrănește relativ frecvent pe uscat.
Alte informații
Adesea, puii mai multor femele sunt ținuți împreună (în așa numitele creșe), sub supravegherea unui adult, în timp ce restul adulților sunt în căutarea hranei.
Populație
Populația globală este estimată la 170 000 - 220 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 17 000 - 26 500 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind necunoscută. Populația din România este estimată la 60 - 600 de perechi, tendința populațională fiind în creștere.
Reproducere
Perioada de reproducere începe din lunile martie/aprilie. Este o specie monogamă, în multe cazuri perechile menținându-se pe perioada întregii vieți. Cuibărește solitar sau în grupurile răsfirate. Ponta este formată din 8 - 9 ouă (6-12) clocite de către femelă pentru 28 - 29 de zile. Puii sunt capabili de zbor la 55 de zile de la eclozare. Puii se adună de obicei în creșe, fiind păziți de unul sau câțiva adulți. Cuibul este de obicei situat în cavități din sol, scorburi abandonate de mamifere, scorburi din arbori sau în stânci, uneori în cuiburi abandonate de șorecar mare sau pe clădiri. Cuibul este căptușit cu puf, pene și iarbă, fiind uneori amplasat la câțiva kilometri de apă.
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări asupra speciei sunt: reducerea calității și a suprafețelor habitatelor prin managementul defectuos al zonelor umede, lucrările de drenare etc. Specia poate fi vulnerabilă în cazul epidemiilor de gripă aviară.
