Anseriformes > Anatidae > Specia Anser indicus
Expand pic

Gâscă de India

Anser indicus

Foto: Răzvan Zinică
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulAnseriformes

FamiliaAnatidae

Specia Anser indicus

Descriere

Gâștele de India sunt păsări care pot fi observate în România numai accidental, de obicei evadate din grădini zoologice și pot fi observate uneori în compania gâștelor cenușii. Cuibărește în regiunile montane din Asia Centrală, efectuează migrații uimitoare prin traversarea lanțului muntos himalayan, de la nord la sud, până în India, în perioada de iernare. Se deosebește ușor de restul gâștelor prin creștetul alb cu două benzi transversale. În zbor pare albicioasă, cu bordura posterioară a aripilor negricioasă. Lungimea corpului este de 68-77 cm, iar anvergura aripilor de 140-160 cm, cu o masă corporală de 1,87-3,2 kg. Se hrănește în special cu cereale, grâu, orz, porumb. Longevitatea maximă înregistrată este de 24 ani.
 

Localizare și comportament

Habitatul specifice perioadei de vară este reprezentat de lacuri aflate la altitudini mari unde pasărea paște firele de iarbă. Specia migrează spre sud din teritoriile de cuibărit din Podișul Tibet, Kazahstan, Mongolia și Rusia înainte de a traversa Munții Himalaya. Gâsca de India este una din păsările care zboară la cea mai înaltă altitudine putând ajunge la altitudinea de 8000 de metri. Cuibăresc în mare parte în Platoul Tibetan. Fiind nativă în centrul și sudul Asiei, gâsca de India poate deveni o specie invazivă în Europa, dacă mărimea populației indivizilor eliberați sau scăpați din captivitate se adaptează condițiilor de mediu din zona temperată continentală. Specia cuibărește în mod obișnuit la nivelul solului, cuibul fiind construit din material vegetal în zone mlăștinoase, râuri sau în apropierea lacurilor, dar poate cuibări și în arbuști de talie mică. Gâsca de India își păstrează, de obicei, același cuib de la an la an.

Populație

În ciuda faptului că tendința populației globală pare a fi în descreștere, declinul nu este suficient de rapid încât să atingă pragul de vulnerabilitate, numărul de perechi variează între 10.000 și 100.000. Populația europeană a acestei specii nu este îndeajuns studiată pentru a putea oferi un rezultat concret. Populația existentă este formată dintr-un număr redus de indivizi, în mod normal eliberați sau scăpați din captivitate. În România, gâsca de India este foarte rar observată, de obicei în compania stolurilor de zeci de mii de gârlițe mari în sezonul de iarnă.

Reproducere

Femela clocește în mod normal 4-6 ouă, timp de 27-30 de zile, în lunile mai-iunie. Puii sunt capabili să părăsească cuibul la 2-3 zile de la eclozare și sunt capabili să se hrănească singuri după încă 2-3 zile. Juvenilii efectuează primul zbor la aproximativ 53 de zile de la eclozare și năpârlesc la vârsta de 65-80 de zile. În timpul migrației de toamnă și al perioadei de iernat, grupurile de familii de gâște de India rămân împreună. Juvenilii devin activi pentru reproducere la vârsta de 2-3 ani.
 

Amenințări și măsuri de conservare

Declinul speciei este atribuit vânătorii, otrăvirii cu pesticide și pierderii habitatului specific prin drenarea zonelor umede, extracția turbei, poluarea cu petrol și defrișările. Ca măsuri de conservare se impun interzicerea vânătorii și controlul braconajului, managementul nivelului apei din rezervoare, respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede și refacerea vegetației la un nivel ecologic optim.

Galerie poze și ilustrații