Anseriformes > Anatidae > Specia Anser brachyrhynchus
Expand pic

Gâscă cu cioc scurt

Anser brachyrhynchus

Deschide galerie
Foto: Denis Diaconescu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulAnseriformes

FamiliaAnatidae

Specia Anser brachyrhynchus

Descriere

Specia ajunge accidental în România, de obicei în pasaj în timpul migrațiilor din regiunile nordice spre centrul continentului european. Cuibărește în colonii dispersate în Groenlanda, Islanda și Svalbard, în zone stâncoase sau de tundră. În perioada de iernat paște pe terenuri arabile și înnoptează pe lacuri și estuare. Asemănătoare cu gâsca de semănătură (Anser fabalis), prezintă picioarele și partea mijlocie a ciocului scurt de culoare roz, capul mic și închis la culoare, iar spatele deschis cu un luciu gri-albastru. Gâtul este întunecat. În zbor, întreaga coadă pare mai albă. Lungimea corpului este de 63-73 cm, iar anvergura aripilor de 135-160 cm, cu o masă corporală medie de 1,8-3,4 kg. Se hrănește cu semințe de rapiță, rădăcini de sfeclă de zahăr și cartofi și fire de iarbă. Longevitatea maximă înregistrată este de 21-22 de ani.

Localizare și comportament

Specia este migratoare, călătorind pe un front îngust pe rute specifice, între teritorii de cuibărit dispersate și teritoriile de iernare. Cuibărește începând cu lunile mai-iunie în perechi teritoriale care pot forma colonii dispersate de până la 10 perechi. După cuibărit, perechile se adună în stoluri pe lacuri în perioada lunilor iulie-august, fără a zbura pe distanțe lungi în căutarea hranei pentru aproximativ 25 de zile. Ulterior acestei perioade, specia migrează în lunile august-septembrie, ajungând în teritoriile de iernat în luna octombrie. Se hrănește prin păscut de obicei pe timpul zilei cu cereale și iarbă, înnoptând pe lacuri cu suprafață mare. Începe cuibăritul la vârsta de 3 ani. Cuibăritul are loc în zone stâncoase în apropierea ghețarilor care le oferă protecție împotriva prădătorilor. Perechile rămân adeseori împreună pe viață și vor reutiliza același cuib de la an la an.

Populație

Populația europeană de iarnă este mare atingând până la 290.000 de indivizi și, în ciuda declinului din unele țări în perioada 1990-2000, populația speciei a crescut în alte zone și a rămas stabilă per total. Populația de iarnă a României se ridică la aproximativ 1-5 de indivizi care pot apare accidental de la an la an.

Reproducere

Femela depune 3-6 ouă în luna mai, a căror dimensiuni sunt de 84x56 mm, incubația fiind de 26-27 zile. După eclozare, puii acompaniază părinții la cel mai apropiat lac, unde dezvoltă penajul în 56 de zile. Perechile îngrijesc o singură generație de pui pe an.

Amenințări și măsuri de conservare

Declinul speciei este atribuit vânătorii, otrăvirii cu pesticide și pierderii habitatului specific prin drenarea zonelor umede, extracția turbei, poluarea cu petrol și defrișările. Ca măsuri de conservare se impun interzicerea vânătorii și controlul braconajului, managementul nivelului apei din rezervoare, respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede și refacerea vegetației la un nivel ecologic optim.

Galerie poze și ilustrații