Anseriformes > Anatidae > Specia Cygnus cygnus
Expand pic

Lebădă de iarnă

Cygnus cygnus

Deschide galerie
Foto: Mihai Baciu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulAnseriformes

FamiliaAnatidae

Specia Cygnus cygnus

Descriere

Specie de talie mare, cu aspect general inconfundabil. Adulții au colorit complet alb. Ciocul lung și subțire are culoare galbenă cu vârful și marginile negre. Juvenilii au colorit alb-murdar (cu tentă maronie) și ciocul maro deschis cu vârful negru. Lungimea corpului este de 140-160 cm şi are o greutate de 5600-13100 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 205-235 cm.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen și de specie (Cygnus) este denumirea latină a lebedelor, care la rândul lui provine din cuvântul grec kyknos (însemnând tot lebădă).

Localizare și comportament

 

Distribuție
Specia cuibărește în zonele boreale și de tundră a Europei și Asiei și zonele centrale ale Asiei, din Islanda până în Kamceatka. În România este prezentă doar iarna, fiind răspândită mai ales în zonele joase extracarpatice, în special în regiunile din apropierea zonelor umede mari. Fenologie
Specia nu cuibărește în România, fiind prezentă la noi doar pentru iernat. Sosește începând cu sfârșitul lunii octombrie și pleacă înapoi în teritoriile de cuibărire în februarie sau la începutul lui martie.
Habitate
În zonele de cuibărit preferă pentru cuibărit insule sau maluri de lacuri bogate în vegetație, mlaștini sau margini de râuri. În zonele de iernare, preferă de asemenea zonele joase, de câmpie, cu suprafețe deschise de apă ce nu îngheață (pentru odihnă) și zone agricole sau habitate naturale deschise (pentru hrănire).
Hrană
Lebăda de iarnă este aproape majoritar vegetariană, hrănindu-se cu plantele acvatice (inclusiv submerse) și palustre. Suplimentar, consuma iarbă și plante agricole (inclusiv semințe), în special iarna. Păsările tinere, aflate încă în zonele de reproducere, consumă frecvent nevertebrate (insecte acvatice, scoici, viermi, melci, mormoloci etc.).
Alte informații
Este una dintre speciile de lebădă aproape complet migratoare. Exemplarele care iernează la noi provin în special din populațiile cuibăritoare în zona boreală și de tundră a Rusiei.

 

Populație

Populația globală este estimată la peste 180 000 de indivizi. Cea europeană cuibăritoare este estimată la 25 300 - 32 800 de perechi. Având o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire întins, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este nesigură.

Reproducere

Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii aprilie / începutul lunii mai. Femela depune de obicei 4-5 ouă, pe care le clocește singură, mascul apărând teritoriul. Incubarea durează 31-42 de zile. Puii devin zburători la aprox. 87 de zile. Perechile cuibăresc izolat, în teritorii bine definite și apărate (inclusiv împotriva altor specii, precum gâște). Cuiburile sunt construite din vegetație acvatică, sub forma unei grămezi masive, amplasate pe mal în imediata vecinătate a apei.

Galerie poze și ilustrații