Descriere
Specie de lebădă de talie mai mică, cu aspect general caracteristic grupului. Adulții au colorit complet alb. Ciocul lung și subțire are culoare galbenă cu vârful și marginile negre, care se întinde până la mai mult de jumătatea ciocului. Juvenilii au colorit alb-murdar (cu tentă maronie) și ciocul maro deschis cu vârful negru. Lungimea corpului este de 115-127 cm şi are o greutate de 4500-7800 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 170-195 cm.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen (Cygnus) este denumirea latină a lebedelor, care la rândul lui provine din cuvântul grec kyknos (însemnând tot lebădă), iar numele de specie - columbianus - face referire la zona de unde provine descrierea tipologică a speciei (zona râului Columbia, Canada). Subspecia europeană - bewickii - este denumită după Thomas Bewick, naturalist englez din secolul al XVIII-lea (fiind și artist, își ilustra propriile cărți, precum A History of British Birds).
Localizare și comportament
Distribuție
Specia cuibărește în zonele de tundră a Europei (doar nordul Rusiei), Asiei și Americii de Nord (distribuție Palearctică). În România este prezentă doar iarna, însă în numere mult mai mici decât restul lebedelor, fiind răspândită mai ales în zonele joase extracarpatice, în special în regiunile din sud-est (Dobrogea, Bărăgan).
Fenologie
Specia nu cuibărește în România, fiind prezentă la noi doar pentru iernat. Sosește începând cu sfârșitul lunii octombrie și pleacă înapoi în teritoriile de cuibărire în februarie sau la începutul lui martie.
Habitate
În zonele de cuibărit preferă insule sau maluri de lacuri bogate în vegetație, mlaștini, margini de râuri sau zone deltaice din tundra deschisă; evită de obicei zonele împădurite sau cu tufișuri dese. În zonele de iernare, preferă de asemenea zonele joase, de câmpie, cu suprafețe deschise de apă ce nu îngheață (pentru odihnă) și zone agricole sau habitate naturale deschise (pentru hrănire).
Hrană
Lebăda de mică este aproape majoritar vegetariană, hrănindu-se cu plantele acvatice (inclusiv submerse) și palustre. Suplimentar, consuma iarbă și plante agricole (inclusiv semințe), în special iarna. În zonele de reproducere consumă ocazional nevertebrate (insecte acvatice, scoici, viermi, melci, mormoloci etc.).
Alte informații
Lebăda mică are două subspecii distincte: Cygnus columbianus columbianus, distribuită în America de Nord și Cygnus columbianus bewickii, distribuită în Europa și Asia. În România, exemplarele care iernează aparțin subspeciei bewickii.
Populație
Populația globală este estimată la 317 000 - 336 000 de indivizi. Cea europeană cuibăritoare este estimată la 5 000 - 6 000 de perechi. Specia este clasificată ca ”Risc scăzut”, datorită teritoriului mare de răspândire și a populației mari distribuite în tot Palearcticul. Tendința populațională în Europa este însă descrescătoare (unele populații având un declin major - 50-79%).
Reproducere
Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii mai / începutul lunii iunie. Femela depune de obicei 3-5 ouă, pe care le clocește singură, mascul apărând teritoriul. Incubarea durează 31-32 de zile. Puii devin zburători la aprox. 40-45 de zile. Perechile cuibăresc izolat, însă în unele zone cuiburile pot fi mai apropiate, însă cu teritorii bine delimitate. Cuiburile sunt construite din vegetație acvatică, sub forma unei grămezi masive, amplasate pe structuri de pământ înălțate.
Amenințări și măsuri de conservare
Specia este amenințată în special de modificările / degradările habitatelor în zonele de cuibărit, dar și de schimbările climatice care duc la modificări accentuate în zonele nordice. În perioada de iarnă este amenințată de modificarea practicilor agricole (schimbarea în culturi care nu pot fi folosite ca hrană pe timp de iarna) și supra-pășunat (în special în zonele de iernare unde pășunile sunt principala resursă de hrană). Suplimentar, ciocnirea accidentală cu rețelele electrice și turbinele eoliene, poate constitui o amenințare.
