Anseriformes > Anatidae > Specia Cygnus olor
Expand pic

Lebădă de vară

Cygnus olor

Deschide galerie
Foto: Cristian Brian
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulAnseriformes

FamiliaAnatidae

Specia Cygnus olor

Descriere

Specie de talie mare, cu aspect general inconfundabil. Adulții au colorit complet alb. Ciocul are culoare portocalie iar picioarele sunt negre. Juvenilii au colorit alb-murdar (cu tentă maronie) și ciocul maro deschis. Lungimea corpului este de 140-160 cm și are o greutate de 6600-15000 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 200-240 cm.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen (Cygnus) este denumirea latină a lebedelor, care la rândul lui provine din cuvântul grec kyknos (însemnând tot lebădă), iar numele de specie - olor - este probabil de origine celtică, însemnând același lucru (utilizat prin împrumut și în limba latină).

Localizare și comportament

Distribuție
Specia cuibărește nativ în zonele temperate ale Europei și Asiei, din Irlanda până în China. A fost introdusă și în America de Nord. În România este distribuită pe întreg teritoriul țării, cuibărind în numere mai mari în zonele joase extracarpatice. În România iernează de obicei în numere mari, pe toate apele interioare care nu îngheață.
Fenologie
Specia cuibărește în România și este sedentară. Pe perioada de iarnă efectivele sunt mai numeroase, datorită exemplarelor nordice care iernează la noi.
Habitate
Specia este legată de habitatele acvatice naturale, întinse, zone de mlaștini și lacuri cu suprafețe de stuf, în care își amplasează cuiburile. În România cuibărește pe întreg teritoriul țării, însă efectivele mai numeroase sunt în regiunile extracarpatice. Cele mai abundente populații sunt în Delta Dunării și în zonele lacurilor mari și a zonelor umede aflate de-a lungul râurilor, din zonele joase ale Moldovei, Bărăgan și Câmpia de Vest.
Hrană
Lebăda de vară este aproape exclusiv vegetariană, hrănindu-se preponderent cu plantele acvatice (inclusiv submerse, la care ajunge folosindu-și gâtul lung, însă fără a se scufunda). Suplimentar, consumă iarbă și plante agricole (inclusiv semințe). Ocazional poate consuma și hrană animală din zonele acvatice (insecte acvatice, viermi, melci, mormoloci etc.).
Alte informații
Fiind o specie carismatică, este una dintre cele mai prezente păsări în cultura umană; o putem găsi atât în mitologiile diferitelor popoare, cât și ca sursă de inspirație a artiștilor în perioadele moderne (muzică, balet, arte plastice).

Populație

Populația globală este estimată la 598 000 - 615 000 de indivizi. Cea europeană cuibăritoare este estimată la 83 400 - 116 000 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 3000 - 5000 de perechi cuibăritoare. Având o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată crescătoare. Și în România tendința este la fel, crescătoare.

Reproducere

Perioada de reproducere începe devreme, uneori pe la sfârșitul lui martie sau începutul lui aprilie. Femela depune de obicei 5-7 ouă, pe care le clocește singură, masculul apărând teritoriul. Incubarea durează 35-41 de zile. Puii devin zburători la 120-150 de zile. Perechile cuibăresc izolat. Cuiburile sunt construite din vegetație acvatică, sub forma unei grămezi masive, amplasate pe mal în imediata vecinătate a apei, în masivul de stuf sau pe insule plutitoare (plauri).

Amenințări și măsuri de conservare

Specia are puține amenințări, nefiind vânată în majoritatea arealului de distribuție. O amenințare de intensitate redusă este reprezentată de otrăvire cu plumb datorită ingerării greutăților folosite la pescuit. Suplimentar, hrănirea lebedelor pe timp de iarnă de către oameni, cu pâine și alte produse de panificație, poate duce la complicații gastrice grave (datorită dificultăților în a digera astfel de produse procesate).

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații