Pelecaniformes > Ardeidae > Specia Ardea cinerea
Expand pic

Stârc cenuşiu

Ardea cinerea

Deschide galerie
Foto: Alexandra Ion
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPelecaniformes

FamiliaArdeidae

Specia Ardea cinerea

Descriere

Este o specie de stârc de talie mare. Dimorfismul sexual este redus, masculii fiind în medie mai mari decât femelele. Penajul general este gri, de diferite nuanțe, cu penele de zbor mai închise la culoare, creștetul, fruntea și lateralul capului sunt de culoare albicioasă, aflate în contrast cu sprânceana de culoare neagră care se extinde până în spatele capului prin pene lungi, elegante. Ventral, penajul este albicios, pe gât și piept având pete negricioase organizate în șiruri. Lungimea corpului este de 90 - 98 cm, greutatea de 1020 - 2073 g și anvergura de 175 - 195 cm.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen provine din cuvântul latin ardea, care înseamnă stârc, iar numele de specie provine din cuvântul latin cinerea, care înseamnă cenușiu.

Localizare și comportament

Distribuție 
Specia cuibărește în aproape toată Europa (cu excepția unor zone din sud), jumătatea sudică a Asiei (inclusiv Arhipelagul Indo-malaiezian) și în Africa. Populațiile din vestul Europei, sudul Asiei și din Africa sunt rezidente. Iernează în sudul Europei și al Asiei. În România, stârcul cenușiu cuibărește fragmentat în toate regiunile țării, cu excepția etajului montan. 
Fenologie 
Specia cuibărește în România, fiind parțial migratoare. În sezonul rece, numărul și distribuția indivizilor poate varia în funcție de gradul de acoperire cu gheață al suprafețelor acvatice. 
Habitate 
Specia este prezentă în majoritatea tipurilor de habitate acvatice, dar și în pajiști umede sau zone agricole. Pentru cuibărire preferă arborii înalți din apropierea zonelor umede, dar și habitatele palustre cu arbuști.
Hrană 
Este o specie în principal carnivoră, oportunistă, hrăindu-se preponderent cu pești. Pe lângă pești, consumă și: amfibieni, reptile, moluște, crustacee, insecte acvatice, micromamifere, mamifere de talie medie (iepuri, veverițe etc.) dar și păsări și puii acestora, mai ales specii atașate prin ecologia lor de habitatele acvatice. Consumă în cantități mai mici materie vegetală și uneori leșuri.
Alte informații
Competiția dintre puii aflați în același cuib poate duce uneori la eliminarea puilor mai tineri și mai puțin dezvoltați, recurgându-se uneori la canibalism.

Populație

Populația globală este estimată la 790 000 - 3 700 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 223 000 - 391 000 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind considerată moderat-crescătoare în perioada 1980 - 2013, dar ușor în declin în perioada 2000 - 2012. 
Populația din România este estimată la 4500 - 6000 de perechi, tendința populațională fiind considerată stabilă.

Reproducere

Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul ianuarie - iunie. Ponta este formată din 1 - 10 ouă (de obicei 4 - 6 oua în Europa), care sunt clocite pentru o perioadă de 23 - 32 de zile de către ambii părinți. Puii sunt capabili de zbor după 42 - 55 de zile de la eclozare, dar folosesc cuibul pentru încă 10 - 20 de zile. Cuibărește colonial, de multe ori în colonii mixte cu alte specii de stârci. Cuibul este amplasat în arbori și este construit din crengi și alte materiale vegetale uscate, fiind de cele mai multe ori folosit mai mulți ani la rând, uneori fiind folosit și de răpitoare.

Amenințări și măsuri de conservare

Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de persecutarea acesteia din cauza consumului de pește, fiind considerată antagonistă în piscicultură, recurgându-se deseori la braconaj sau combatere prin împușcare, otrăvire, înec sau prin combatere la cuib. Alte amenințări asupra speciei sunt: managementul defectuos al habitatelor forestiere aflate în vecinătatea zonelor umede, deranjul în cadrul coloniilor și iernile severe.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații