Descriere
Este o specie de stârc de talie mare, cu dimorfism sexual redus, masculul fiind ușor mai mare decât femela. Penajul general este maroniu-gălbui, pestriț, fiind foarte bine camuflat în stufărișuri. Creștetul capului este negru, ciocul este galben, iar picioarele sunt scurte și de culoare verzui-galbene. Lungimea corpului este de 64 - 80 cm, anvergura de 125 - 135 cm și greutatea de 750 - 2060 g în cazul femelei, respectiv 650 - 1150 g în cazul masculului.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen provine din alăturarea cuvintelor latine bos - bou și taurus - taur, făcând referire la strigătul păsării. Numele speciei provine din cuvântul latin stellaris - presărat cu stele, făcând referire la aspectul pestriț al păsării.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia cuibărește în zona temperată a Eurasiei și în sudul Africii. Populațiile din Africa, sudul și vestul Europei, precum și mai restrâns din sudul Asiei, sunt rezidente. Iernează în sudul și vestul Europei, sudul Asiei și în jumătatea nordică a Africii. În România cuibărește în majoritatea zonelor umede situate la altitudini mici.
Fenologie
Cuibărește în România, fiind parțial migratoare. Populațiile din Delta Dunării sunt rezidente. Sosește începând cu luna martie și părăsește locurile de cuibărit în iulie - septembrie.
Habitate
Buhaiul de baltă preferă în perioada de cuibărit habitatele palustre extinse cu ochiuri de apă izolate, fluctuații minime ale nivelului apei și deranj antropic limitat. În afara sezonului de cuibărit este prezent în majoritatea tipurilor de habitate acvatice.
Hrană
Este o specie carnivoră, hrănindu-se în special cu pești, dar și cu amfibieni, reptile, insecte și larvele acestora, crustacee, moluște, micromamifere, precum și păsări și puii acestora.
Alte informații
Specia are un stil de viață retras, prezența ei fiind dezvăluită pe baza sunetelor produse de mascul, care se pot auzi până la câțiva kilometri distanță, asemănătoare sunetelor grave ale unei bovine.
Populație
Populația globală a speciei este estimată la 115 000 -340 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 75 300 - 133 000 de indivizi maturi, tendința populațională la nivel european fiind considerată stabilă. Populația din România este estimată la 1 000 - 5 000 de masculi teritoriali, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul martie - iulie. Depune o pontă pe an, rareori două ponte, formate din 1 - 7 ouă, care sunt clocite de către femelă pentru 25 - 26 zile. Eclozarea este desincronizată, puii părăsind cuibul după o perioadă de 50 - 55 de zile, aceștia fiind hrăniți în preajma cuibului pentru încă 15 - 20 zile. Cuibul este construit de femelă din stuf uscat, frunze și alte materiale vegetale, fiind căptușit cu materiale mai fine. Acesta este amplasat pe vegetație plutitoare sau pe platforme formate din rădăcini de stuf, rareori în arbori.
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de managementul defectuos al zonelor umede, în principal al stufărișurilor, prin activități cum sunt: drenarea, incendierea stufărișurilor, colectarea stufului. Alte amenințări asupra speciei sunt: deranjul în perioada de cuibărire, cauzat de ambarcațiuni cu motoare puternice, care în același timp pot genera valuri puternice; poluarea apelor de suprafață și fenomenele de eutrofizare.
