Pelecaniformes > Phalacrocoracidae > Specia Gulosus aristotelis
Expand pic

Cormoran moţat

Gulosus aristotelis

Deschide galerie
Foto: Răzvan Zinică
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPelecaniformes

FamiliaPhalacrocoracidae

Specia Gulosus aristotelis

Descriere

Este o specie de cormoran de talie medie, ce nu prezintă dimorfism sexual. Penajul general este negru cu reflexii metalice, coada este mai scurtă, ciocul lung, subțire, deschis (gălbui) iar gâtul este mai subțire și lung. Adulții cuibăritori au o creastă evidentă (moț). Juvenilii sunt deschiși la culoare (maronii, mai deschis pe abdomen). Lungimea corpului este de 68 - 78 cm, anvergura de 95 - 110 cm, iar greutatea este în jur de 2000 g.

Etimologia denumirii știintifice

Numele genului Gulosus provine din cuvântul latin gulo - lacom. Numele speciei - aristotelis - înseamnă dedicat lui Aristotel (384 - 322 î. Chr.).

Localizare și comportament

Distribuție
Specie cu distribuție europeană și nord-africană. Cuibărește în zonele de coastă (inclusiv insule) ale Europei de Vest (Atlantic) Sud (Mediterana) și ale Mării Negre (în vest - Bulgaria și România, în nord - Crimea și pe coasta sudică - Turcia). În perioada de iarnă se dispersează pe arii largi în zonele de coastă. În România cuibărește într-o singură locație, în portul Constanța.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară.
Habitate
Specia cuibărește în zone litorale, inclusiv pe însă nu foarte departe de continent. Preferă coastele stâncoase, greu accesibile, unde cuibărește colonial. Uneori folosește pentru cuibărit structuri artificiale. În perioada de iarnă se dispersează însă este prezent aproape exclusiv în zonele costiere.
Hrană
Este o specie aproape exclusiv ihtiofagă. Consumă în special pești marini, pelagici (prinși în masa apei) sau bentonici (de fund).
Alte informații
Cormoranul moțat a început să cuibărească foarte recent în România, prima dovadă a cuibăritului cert este din anul 2019.

Populație

Populația globală a speciei este estimată la 230 000 - 240 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 76 300 - 78 500 de perechi, iar tendința populațională la nivel european este estimată ca fiind descrescătoare. Populația cuibăritoare din România este estimată la 11 perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.

Reproducere

Perioada de reproducere începe în luna aprilie și poate depune ponta până în iulie. Ponta este formată din 1 - 6 ouă (de obicei 3) care sunt clocite pentru 30 - 31 de zile. Puii sunt capabili de zbor la aproximativ 53 de zile de la eclozare. Cuibul este construit din ierburi marine și alte materiale vegetale, fiind amplasat pe stâncării (polițe, crevase) sau uneori structuri artificiale. Cuibărește colonial, însă cuiburile sunt mai dispersate.

Galerie poze și ilustrații