RegnulAnimalia
ClasaAves
OrdinulSuliformes
FamiliaPhalacrocoracidae
Specia Phalacrocorax carbo
Descriere
Este o specie de cormoran de talie mare, ce nu prezintă dimorfism sexual. Penajul general este negru cu reflexii metalice, coada este lungă, ciocul lung, masiv, deschis (gri), cu o pată portocaliu-gălbuie la bază, iar gâtul este gros și lung. Adulții cuibăritori au pete albe laterale pe abdomen și în zona gâtului și capului. Juvenilii ai abdomenul deschis la culoare (adesea alb). Lungimea corpului este de 77 - 94 cm, anvergura de 121 - 149 cm, iar greutatea este de 1810 - 2810 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele genului Phalacrocorax provine din alăturarea cuvintelor grecești phalakros - chel și corax - corb. Numele speciei provine din cuvântul latin carbo - cărbune.
Localizare și comportament
Distribuție
Cormoranul mare a re o distribuție globală, cuibărind pe majoritatea continentelor (cu excepția Americii de Sud și Antarcticii). În zonele nordice este migrator, iar în restul arealului de distribuție este sedentar. În Europa cuibărește pe întreg teritoriul, inclusiv în Scandinavia și Islanda. În România specia cuibărește în special în zonele umede ale regiunilor joase din est și sud-est (mai ales Delta Dunării și cursurile râurilor mari) și izolat în rest. În perioada de iarnă se dispersează și poate fi observat în numere variabile pe majoritatea suprafețelor acvatice. Ocazional. în perioadele de iarnă cu temperaturi scăzute, se pot observa aglomerații temporare pe cursurile râurilor din zonele locuite (rămase dezghețate).
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară.
Habitate
Specia cuibărește în zone umede aflate la altitudini mici, de obicei cu suprafață mare, reprezentate de un mozaic de lacuri, cursurile de râu cu ape line asociate cu zone mlăștinoase (cu stuf), preferând pentru cuibărire arborii/arbuștii încorporați în vegetația palustră, precum și suprafețele cu stufărișuri. În afara perioadei de cuibărire se dispersează foarte mult și poate apărea în majoritatea corpurilor de apă din zona de distribuție (în perioada de iarnă se aglomerează mai ales pe sectoarele de râu rămase dezghețate).
Hrană
Este o specie predominant ihtiofagă. Consumă pești de dimensiuni medii, de obicei în intervalul 10 - 20 de centimetri lungime, dar atacă și pești mai mari. Dimensiunea prăzii variază o dată cu temperatura apei, iarna consumând pești de dimensiuni mai mari. Se hrănește solitar sau în grupuri, prin urmărirea activă a prăzii. Adesea se asociază la hrănire cu alte specii (precum pelicani). Suplimentar consumă și alt tip de hrană, precum crustacee, amfibieni etc.
Alte informații
Având o răspândire largă, există 6 diferite subspecii, fiecare distribuite pe zone bine definite. În Europa avem două subspecii, P. carbo carbo în nord-vestul continentului și P. carbo sinensis în centru, est și sud (inclusiv la noi).
Populație
Populația globală a speciei este estimată la 1 400 000 - 2 100 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 401 000 - 512 400 de perechi, iar tendința populațională la nivel european este estimată ca fiind în creștere. Populația cuibăritoare din România este estimată la 12 000 - 20 000 de perechi, iar tendința populațională la nivel național este deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere începe în luna aprilie. Ponta este formată din 2 - 6 ouă (de obicei 3 - 4) care sunt clocite pentru 27 - 31 de zile. Puii sunt capabili de zbor la aproximativ 50 de zile de la eclozare. Cuibul este construit din crengi și căptușit cu materiale vegetale mai fine, fiind amplasat de obicei în apropierea sau deasupra apei, în arbori, tufe, în stufăriș, pe sol (stâncărie) sau structuri artificiale. Cuibărește de obicei în colonii simple sau mixte împreună cu alte specii coloniale (mai ales stârci).
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de pierderea sau scăderea calității zonelor umede, prin activități ca: drenarea zonelor umede și eliminarea vegetației lemnoase, poluarea apelor de suprafață etc. Alte amenințări asupra speciei sunt: deranjul în apropierea coloniilor, persecutarea speciei în zonele piscicole, prinderea accidentală a exemplarelor în plasele de pescuit etc.
