Foto: Cătălin Șuba

Descriere

Este o specie de furtunar (păsări marine) de talie medie, fără dimorfism sexual. Are colorit dorsal negru, relativ uniform. Ventral este alb, cu excepția conturului aripilor și pe flancuri, unde este închis la culoare. Ciocul este subțire și lung. Lungimea corpului este de 30 - 35 cm, anvergura de 70 - 84 cm și greutatea de 349 - 416 g.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen, Puffinus, provine din latinizarea denumirii unor specii din genul respectiv în limba engleză (în engleza veche, puffin desemna anumite specii de furtunar; ulterior denumirea de puffin a început a fi folosită pentru o altă specie, neînrudită - Fratercula arctica). Numele de specie, yelkouan, provine din denumirea în limba turcă a speciei.

Localizare și comportament

Distribuție
Ielcovanul estic este endemic în bazinul mediteraneean, fiind distribuit în zona Mării Mediterane și a Mării Negre. Cuibărește în diverse locații pe țărmurile Mării Mediterane (inclusiv ale unor insule, cu colonii mai numeroase în mările Egee, Adriatică și Thyrreniană), preferând zonele stâncoase. În afara reproducerii se hrănește în grupuri foarte mobile în largul coastelor Mării Mediterane și ale Mării Negre, uneori la distanță apreciabilă față de țărm.
Fenologie
Specia nu cuibărește în România, fiind prezentă doar în perioada din afara sezonului de cuibărit (în special la sfârșitul verii și toamna), când formează stoluri de hrănire în zonele vestice ale Mării Negre.
Habitate
Specia cuibărește în zonele stâncoase litorale, inaccesibile, pe insule sau pe continent. În afara perioadei de cuibărit se dispersează pentru hrănire în largul mărilor Mediterană și Neagră.
Hrană
Este o specie aproape exclusiv ihtiofagă. Consumă în special pești marini de talie mică, ce formează bancuri. Adesea urmărește pescadoarele pentru oportunitatea de hrană. Suplimentar consumă și crustacee sau cefalopode (calmari).
Alte informații
Ielcovanul estic este singurul reprezentant în avifauna țării din ordinul Procellariiformes (ordin de păsări marine care include albatroșii, ielcovanii, fulmarii și furtunarii). Dată fiind distribuția localizată (endemică în bazinul mediteraneean) și reducerea populațională înregistrată, specia este clasificată ca Vulnerabilă și necesită monitorizarea populațiilor și implementarea unor măsuri de conservare.

Populație

Populația totală speciei este estimată la 15 337 - 30 519 perechi, iar tendința populațională la nivel european este estimată ca fiind descrescătoare. Unele colonii din estul Mediteranei par a fi stabile.

Reproducere

Perioada de reproducere începe în lunile martie - aprilie. Ponta este formată dintr-un singur ou, care este clocit pentru 48 - 52 de zile. Puii sunt capabili de zbor la aproximativ 60 - 68 de zile de la eclozare. Cuibul este simplu, construit în zone stâncoase (pe polițe, în crevase, vizuini sau peșteri), din câteva materiale vegetale. Cuibărește colonial, vizita la cuiburi fiind strict nocturnă, pentru a evita prădătorii.

Amenințări și măsuri de conservare

Cea mai serioasă amenințare este reprezentată de prinderea accidentală a păsărilor în cazul pescuitului comercial sau artizanal. O altă amenințare importantă este prădătorismul la cuib cauzat de șobolani. Suplimentar, reducerea sursei de hrană (cauzată de pescuitul industrial) este considerată a fi un factor important ce poate duce la declinul speciei.

Galerie poze și ilustrații