Descriere
În penajul de cuibărit, adultul are capul și gâtul de culoare neagră. Pe laturile gâtului are o pată cu striații albe, verticale. Ciocul este de culoare alb-gălbuie. Spatele este negru cu striații și pete albe. În sezonul rece partea ventrală a gâtului devine albă iar de pe spate dispar petele și striurile albe. Pe gât se observă un colar închis la culoare, incomplet în partea din față. Culoarea neagră se transforma în gri/cafeniu închis. Ciocul este masiv și ținut ridicat în sus când înoată. Lungimea corpului este de 77 - 90 cm şi are o greutate medie de 4050–6400 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 135 - 150 cm.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen (Gavia) provine din limba latină și este numele unei specii de pasăre acvatică neidentificată. Numele de specie (adamsii) provine de la numele unui naturalist britanic, Edward Adams (1824 - 1856).
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție largă circumpolară (nordul Eurasiei și Americii de Nord), la latitudini ridicate (zona de taiga și sub-arctică). În Europa cuibărește doar în extremitatea nord-estică (nordul Rusiei europene). Iernează în special în zonele de coastă din jurul Scandinaviei. În România specia are o prezență rară, accidentală.
Fenologie
Specia nu cuibărește în România, apărând ocazional, rar, în perioada de iarnă.
Habitate
Cufundarul cu cioc alb cuibărește în zonele de coastă Arctice, pe lacuri din zone deschise de tundră, râuri, estuare. Preferă habitatele acvatice adânci, cu apă limpede. În perioada de iarnă preferă zonele de coastă, ocazional fiind prezent și pe habitatele acvatice interioare.
Hrană
Este o specie preponderent ihtiofagă, consumând pești de talie mică și medie. Suplimentar, consumă și alte organisme acvatice, nevertebrate, precum crustacee, moluște si viermi marini.
Alte informații
Este cea mai mare specie a familiei Gaviide (cufundari).
Populație
Populația globală este estimată la 16 000 - 32 000 de indivizi. Populația care iernează în Europa a fost estimată la minim 1 000 de indivizi. Pe baza informațiilor disponibile până în prezent, specia este încadrată ca ”Aproape amenințată”. Tendința populațională în Europa este necunoscută, însă datele sugerează un declin, atât populațional cât și teritorial.
Reproducere
Perioada de reproducere începe în luna iunie. Femela depune de obicei 2 ouă. Incubarea durează 27-29 de zile. Cuiburile sunt construite din materiale vegetale. Amplasarea cuiburilor are loc de obicei în zone mai retrase, pe mal sau în imediata lui apropiere.
Amenințări și măsuri de conservare
În unele zonele de reproducere specia este amenințată de vânătoare (Alaska). O altă amenințare este reprezentată de poluare (petrol, metale grele). În zonele de iernare poate fi amenințată de reducerea sursei de hrană (ca o cauză a poluării) sau de prinderea accidentală în uneltele de pescuit (plase, cârlige).
