Gaviiformes > Gaviidae > Specia Gavia stellata
Expand pic

Cufundar mic

Gavia stellata

Deschide galerie
Foto: Marius Iana
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulGaviiformes

FamiliaGaviidae

Specia Gavia stellata

Descriere

Este o specie de cufundar de talie mai mică. În perioada de cuibărit are spate de culoare închisă, spre negru, abdomenul deschis la culoare, iar gâtul gri-albăstrui cu partea ventrală roșu-cărămiziu închis. În penaj de iarnă, spatele devine marmorat cu alb (puncte dispuse într-o structură simetrică), gâtul este deschis la culoare iar pata roșie dispare. Lungimea corpului este de 55 - 67 cm şi are o greutate medie de 1000 – 2460 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 91 - 110 cm.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen (Gavia) provine din limba latină și înseamnă pasăre acvatică neidentificată. Numele de specie (stellata) provine tot din limba latină, înseamnă ”înstelat” și se referă probabil la desenul de pe spatele păsărilor în perioada de iarnă.

Localizare și comportament

Distribuție
Specia are o distribuție largă circumpolară, cuibărind la latitudini ridicate în toată emisfera nordică. În Europa cuibărește în peninsula Scandinavă, Finlanda și nordul Rusiei. În perioada de iarnă migrează în special în regiunile de coastă ale oceanului Atlantic, dar și țărmurile mărilor Neagră și Mediterană. Multe exemplare iernează și pe apele interioare ale continentului, care rămân dezghețate.
Fenologie
Specia nu cuibărește în România, fiind prezentă doar în sezonul rece. Iernează izolat sau în grupuri mici, pe apele interioare rămase dezghețate și în zona de coastă a Mării Negre.
Habitate
Cuibărește în zone umede din taiga și zona boreală, cu ape curgătoare sau stătătoare (inclusiv ochiuri mai mici de apă), turbării sau zone litorale cu lacuri. În perioada de iarnă poate fi prezentă pe orice corp de apă rămas dezghețat, în special lacuri de acumulare sau zona de coastă; ocazional iernează și pe cursuri mari de râuri lent curgătoare.
Hrană
Specie preponderent ihtiofagă, dar consumă și amfibieni, nevertebrate (crustacee, moluște) sau icre.
Alte informații
Este cea mai mică dintre speciile de cufundari care pot fi văzute la noi; poate fi identificată și după silueta caracteristică, având ciocul mai mic și mai subțire, ușor îndreptat în sus.

Populație

Populația globală este estimată la 200 000 - 600 000 de indivizi. Cea europeană cuibăritoare este estimată la 42 100 - 93 000 de perechi. Deocamdată, datorită unui teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată a fi descrescătoare.

Reproducere

Perioada de reproducere începe în luna mai. Femela depune de obicei 1-3 ouă. Incubarea durează circa 27 de zile. Puii devin zburători la circa 43 de zile. Perechile cuibăresc solitar sau în colonii mici și dispersate. Cuiburile sunt construite din materiale vegetale. Amplasarea cuiburilor are loc de obicei în zone mai retrase, cu ape puțin adânci sau chiar pe mal, ascunse în vegetație.

Galerie poze și ilustrații